Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul
Presa a făcut și desfăcut candidaturile și poveștile candidaților; acesta este modul în care poate fi rezumată săptămâna aceasta. Mass-media nu au oferit doar un cadru de desfășurare a jocului politic pentru candidați, ci au fost un actor activ în dezvoltarea campaniei electorale.
Se dovedește din ce în ce mai mult că aceste alegeri vor fi câștigate sau pierdute în funcție de care construct al realității politice se dovedește mai eficient în a se defini, pentru mass-media și alegători, drept răul cel mai mic, drept varianta decentă. Aici rolul mass-media este determinant, nu neapărat în a “spune” poveștile candidaților, ci în a face cunoscute erorile și gafele lor. Alegerile sunt despre cine greșește mai puțin și despre cine riscă mai mult. Din această perspectivă a unui spațiu electoral comprimat, totul poate fi extrem de simplu definit prin următorul vers al unei melodii pop: TV makes it, TV even breaks it. (traducere în context, ca să parafrazăm clasici politici: Televizunea te ridică, televiziunea te coboară).
Peisajul politic – perspective
Două au fost subiectele esențiale ale săptămânii: scandalul ofițerului acoperit și noile evoluții din justiție. Înainte de a le analiza succint, merită subliniat faptul că scandalul ofițerului acoperit nu s-a bucurat de explozia mediatică la care ne-am fi așteptat, având doar o zi și jumătate de prim-plan la dispoziție, până când scandalul din justiție privind retrocedările l-a sufocat. O evoluție interesantă din perspectiva mass-media, care ne poate oferi și un indiciu asupra impactului electoral pe care scandalul acoperitului îl va avea.
Scandalul ofițerului acoperit nu a fost, sub nicio formă, o lebădă neagră. În fotbal se spune că unele pase, mai puțin inspirate, sunt telefonate, ceea ce le face ineficiente din punct de vedere al ofensivei pe teren. Când despre un fotbalist se spune că dă o pasă telefonată este criticată tehnicitatea sa și modul în care înțelege evoluția jocului.
Despre scandalul ofițerului acoperit se poate spune că este un scandal telefonat, în sensul că fusese amorsat de mult timp prin declarațiile șefului statului. În acest context, orizontul imens de așteptare care s-a creat viza nu doar persoana celui despre care se spune că a fost ofițer acoperit, ci și modul în care acesta urma să fie dovedit. Oamenii se așteptau la o dezvăluire spectaculoasă, care să le hrănească apetitul de senzaţional. Din acest punct de vedere, ştacheta era foarte sus. Declaraţiile de luni ale lui Traian Băsescu au dezvăluit care este persoana la care şeful statului se referea de la bun început, dar nu au atins nivelul de aşteptare care fusese creat. Prezentarea unui raţionament, oferirea de acte normative publice şi invocarea unei corespondenţe cu SIE au fost elementele folosite în susținerea afirmaţiei.
Ce a lipsit însă a fost o armă fumegândă, ceva care să facă nu doar ca acuzaţiile să fie de netăgăduit, dar care să satisfacă complet şi apetitul de senzaţional al publicului şi al mass-media. Ceva care să poată fi citat, reprodus în facsimil, capabil să producă viralitate, deci să perpetueze mesajul, recredibilizându-l la fiecare nouă iteraţie. Acest element a lipsit. Orizontul de aşteptare a fost depăşit. Din perspectiva media, scandalul este închis, puţine lucruri pot să-l reîncălzească, iar şi mai puţine lucruri pot să-l reaprindă. În lipsa unor documente clare, putem spune că scandalul ofițerului acoperit și-a făcut datoria în această campanie electorală.
Din punct de vedere al spinului politic, s-au distins două abordări: una care a căutat să folosească scandalul pentru a-l revalorifica pe Victor Ponta pozitiv în lumina noilor afirmaţii (aici merită să notaţi o serie întreagă de editorialişti care cred fie că scandalul îi va produce dividende electorale lui Ponta sau care au afirmat că, în ochii publicului, candidatul are acum o altă substanţă, augmentat fiind de mitul serviciilor secrete), alta care a căutat să întăreacă un narativ împotriva lui Victor Ponta axat în jurul atributului negativ al nesincerității. În acest sens, atacul este la adresa caracterului omului Victor Ponta, cel care ar fi nesincer, nu neapărat la adresa acțiunilor întreprinse de premeir. Atacul la caracter s-ar putea dovedi mai eficient decât cel referitoare la activitate, pentru că oamenii înțeleg mai ușor când vine vorba de chestiuni de acest tip.
Scandalul retrocedărilor de păduri este unul perfect coerent cu narativul Microsoft – EADS, care nu aduce nimic nou înafară de anvergura numelor din PSD care sunt acuzate că ar fi implicate: Ilie Sârbu și Viorel Hrebenciuc, care au fost ocoliți până acum de scandaluri majore de corupție. Din acest punct de vedere, impactul cel mai mare al acestui scandal și al modului în care a fost rostogolit în mass-media nu este unul direct electoral, ci ține de impactul pe care l-ar avea asupra moralului activului PSD, care vede cum doi dintre cei mai importanți lideri PSD sunt acuzați și aduși în fața procurorilor. Din perspectiva adversarilor PSD, acest impact asupra activului caută să ia forma unei profeții auto-realizate: dacă activul de partid nu mai crede în victorie, atunci nu mai muncește pentru victorie, deci va avea un randament electoral mai slab, ceea ce va duce la înfrângere. Singura critică care se poate aduce acestui raționament este următoarea: de multe ori, partidele funcționează în campanie electorală pe baza a ceea ce se numește mentalitate de tranșeu, când perioadele în care se află în defensivă îi întărâtă pentru contra-atac. Rămâne de văzut care explicație se potrivește cel mai bine. Acest lucru va fi ușor de urmărit în turul I, atunci când vom putea evalua scorul PSD în funcție de perspectivele electorale de la începutul campaniei. Apare astfel o întrebare suplimentară: cum va fi influențat electoral PSD de acțiunile în justiție ale liderilor săi? Vom vedea o activare electorală sau o demobilizare?
Cu astfel de subiecte pe agendă, evoluțiile din dosarul Microsoft sau condamnarea celor de la RAFO și a lui Miron Mitrea au devenit secundare.
Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele
Actorii principali au făcut campanie în dulcele stil clasic în săptămâna aceasta, alternând turneul electoral cu prezențele în mass-media centrale.
Traian Băsescu a ales să facă dezvăluirea la o televiziune de știri tot mai critică la adresa puterii, susținându-și apoi atacul printr-o declarație de presă de la Cotroceni. Mai mult, ieșirea lui Traian Băsescu a însemnat o prezență mediatică semnificativă și pentru câțiva candidați care ieșiseră de pe radarul public.
Victor Ponta a fost prezent în mass-media prin declarațiile de negare a acuzațiilor care i s-au adus. Teodor Meleșcanu a avut parte de o săptămână de vizibilitate mediatică mai intensă, dar din prisma fostei sale funcții, de șef al SIE, nu din perspectiva candidaturii. Klaus Iohannis, Monica Macovei, Elena Udrea și Călin Popescu – Tăriceanu au fost și ei prezenți în media cu poziții pe marginea scandalului.
O mențiune specială însă pentru dimensiunea online a campaniei din această săptămână. A fost săptămâna în care candidații au insistat pe prezența în spațiul online, prin interviuri și discuții în direct cu cetățenii și blogerii. De exemplu, platforma Adevărul Live a oferit interviuri cu Monica Macovei, Klaus Iohannis și Elena Udrea, interviuri la care și Smart Politics a participat. În plus, interviul la Gândul Live al lui Klaus Iohannis a devenit un punct de reper din prisma gafei candidatului ACL. A ieșit astfel în evidență una din vulnerabilitățile Președintelui ACL, incapabil să rezoneze emoțional cu electoratul, ceea ce îl face să pară uneori distant și chiar arogant.
Prezența candidaților în mediul online ar fi trebuit să fie un prilej pentru ei de a se defini mai bine, de a se face accesibili publicului pe care îl curtează, de a se profila și de a-și întări principalele atribute. Realitatea nu putea fi mai departe de adevăr. Candidații s-au prezentat slab pregătiți la întâlnirile cu internauții. Candidații au ratat oportunități majore de promovare și de a ajunge la un public altfel important din prisma celui de-al doilea tur de scrutin. Capacitatea oamenilor activi în online de a deveni influențatori în comunitățile lor, de a-și folosi competența politică pentru a-și determina apropiații de a vota într-un sens sau altul este doar superficial luată în calcul în special de către candidații de dreapta, cei care au nevoie ca de aer de acest public în turul al doilea.
Se trece deci mult prea ușor peste faptul că, așa cum se vede atât în sondajele de opinie, cât și în statisticile Facebook, aproximativ o treime dintre alegători au conturi pe această platformă.
Așa se face că, trâgând linie, cel mai memorabil lucru cu care rămân alegătorii din discuțiile online ale săptămânii este un nou scandal, de data aceasta de presă, răspunsul-ghinion al lui Klaus Iohannis la întrebarea despre case.
Acest lucru demonstrează două lucruri. Primul, că întâlnirile online nu sunt tratate cu aceeași seriozitate ca și emisiunile TV. Al doilea lucru de reținut este că, în această campanie, cine sunt candidații contează la fel de mult, dacă nu chiar mult mai mult, decât ce vor aceștia. Până acum, principalele atacuri nu au venit pe fondul programelor candidaților, ci pornind de la trecutul lor, atât în cazul lui Ponta, cât și în cazul lui Iohannis.
Deloc surprinzător, candidații merg în țară și caută să-și mobilizeze susținătorii. Că Victor Ponta merge la Brăila sau Galați, că Elena Udrea este la Sibiu, că Monica Macovei ajunge la Cluj sau că Iohannis ține un mare miting la Iași, miza este aceeași. O mențiune pentru premier, care s-a aflat în această săptămână în Italia și în Spania, căutând să se apropie de un electorat mai degrabă anti-PSD și care, în cazul unor rezultate foarte strânse, s-a dovedit decisiv.
În lipsa unor dezbateri între candidați, avem de fapt șase campanii electorale independente, care se intersectează prin poziționarea asupra temelor impuse și promovate despre mass-media centrale (ofițerul acoperit, anchetele din justiție). Din rațiuni strategice, devine tot mai puțin probabil să avem până pe 2 noiembrie candidații pe aceeași scenă, în ciuda apelului celor care încep să simtă că o confruntare ar putea fi singura lor cale de rupe atmosfera de inevatibilitate.
Sondajul de opinie INSCOP a arătat care este temperatura bătăliei electorale, cu Ponta și Iohannis desprinși de restul plutonului. De aici rezultă o situație interesantă în alegerile prezidențiale: avem doi candidați care joacă deja pentru finala din 16 noiembrie și alți patru care, în funcție de propriile calcule, se bat (conform propriilor declarații) pentru locurile II și III pe 2 noiembrie. Din această divergență de obiective strategice se naște imaginea unor campanii autonome. Doar gafele candidaților mai animă atmosfera, în lipsa dezbaterilor electorale.
Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic
Victor Ponta a fost pus în defensivă pe tema declaraţiilor preşedintelui Băsescu. Premierul a negat afirmaţiile şi a spus că Traian Băsescu minte, o poziţie care se poate dovedi utilă pentru electoratul său, dar rămâne de văzut cât va fi de folositoare dincolo de acest electorat. Pentru Victor Ponta acum întrebarea este dacă ultima săptămână i-a redus marja în faţa lui Klaus Iohannis în turul I şi cu cât. Rămâne deschis subiectul moralului activului PSD, care trebuie să fie reîmbărbătat pentru ultima jumătate a campaniei.
Klaus Iohannis a părut să câştige iarăşi puncte pe spatele lui Victor Ponta fără să facă nimic, în scandalul acoperitului. Cu toate acestea, candidatul ACL a ratat bune ocazii de atac la începutul săptămânii, iar spre finalul ei s-a găsit el însuși în defensivă, cu prilejul declarației-ghinion. Paradoxal, pentru Klaus Iohannis se dovedește a fi o provocare păstrarea unei consecvențe germane a comunicării. Candidatul ACL are o comunicare sinusoidală, cu suișuri și coborâșuri. Însă timpul are răbdare cu Klaus Iohannis, cel puțin până în turul I.
Teodor Meleșcanu a primit o gură de oxigen media din partea Președintelui Băsescu. Candidatul independent avea nevoie de atenție ca să rămână un actor relevant, însă candidatul Meleșcanu este constant eclipsat de fostul șef de serviciu secret Meleșcanu, ceea ce nu are cum să facă bine campaniei sale. Altfel, Meleșcanu, vrând-nevrând, a fost lipit de Traian Băsescu taberei Ponta – Tăriceanu, ceea ce nu are cum să nu aibă efect asupra surselor susținerii sale.
Monica Macovei a avut parte de atenție media conjunctural, datorită scandalului acoperitului și al anchetelor din justiție. Altfel, Macovei rămâne în continuare candidatul Internetului, cu toate că nu reuștește să articuleze ea mesaje pentru acest public, ci echipa sa rostogolește din mesajele care se știe că au tracțiune în online. Păcatul Monicăi Macovei ar putea fi că devine un candidat de galerie și atât.
Elena Udrea insistă să fie cât mai prezentă public, cu atât mai mult cu cât apropierea turul I înseamnă și momentul adevărului pentru PMP. Ieșirile lui Traian Băsescu, imediat reutilizate de către PMP, pot crea un avantaj marginal. Fără un scor bun, locul al treilea, PMP își va vedea frânte ambițiile politice, iar nimic de până acum din această campanie nu arată că PMP-ului îi va fi ușor să atingă obiectivul. PMP are o campanie relativ bine croită pentru d-na Udrea, dar insuficientă pentru marele obiectiv politic.
Călin Popescu – Tăriceanu a beneficiat cel mai puțin de valul de atenție media de pe urma scandalului acoperitului. Domnia sa a reluat tema suspendării lu Traian Băsescu, cu toate că la momentul declarației d-lui Tăriceanu mai erau doar puțin peste 60 de zile de mandat pentru șeful statului. Provocările relevanței politice post-electorale ale PLR rămân la fel de valabile.
Perspective pentru săptămâna care urmează
Atenția se mută iarăși spre Parlament în ceea ce privește cererile de arestare preventivă pentru deputații Hrebenciuc și Adam. Situația din Senat legată de dosarul Microsoft este la fel de actuală. Intrarea campaniei pentru turul I în linie dreaptă va exacerba polarizarea și va oferi cadre și mai simple de judecată și analiză pentru mass-media.
Creșterea presiunii va însemna o atenție mai mare pe ceea ce spun și fac candidații. Pentru Iohannis și Ponta este fundamental să gafeze cât mai puțin și să nu-și alieneze zonele de votanți nehotărâți. Pentru ei va începe dansul negocierilor cu restul candidaților, mai întâi prin preluarea unor idei și prin privilegierea unor teme.
Apelurile pentru dezbateri prezidențiale vor fi tot mai prezente, cu toate că eficiența va fi minimă. Victor Ponta nu are niciun motiv să fie pe aceeași scenă cu adversarii săi principali de dreapta, iar Iohannis nu vrea să riște confruntându-se doar cu Macovei și Udrea. Acesta este calculul rațional, dar vom vedea ce candidat de la vârf este dispus să impună, riscând, un alt scenariu de desfășurare ale acestor ultime două săptămâni.