Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul
Codul Fiscal a fost adoptat și va fi trimis spre promulgare, deci președintele Iohannis nu mai are altă cale de acțiune decât să promulge legea sau să o atace la Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte, lupta s-a terminat. Și, ca după orice luptă, sunt mereu câștigători și pierzători. Smart Politics vă propune un scurt inventar al acestora, din perspectivă politică și comunicațională.
Câștigătorii
Liviu Dragnea – cel mai mare dintre câștigătorii politici, pentru că a demonstrat că el are pârghiile politice pentru a face și desface orice înțelegere în Parlament. Pe de o parte, Dragnea și-a arătat forța și controlul asupra PSD, pe de altă parte a trimis și un avertisment lui Victor Ponta: politicile Guvernului se decid la partid, alături de durata guvernării. Cu atât mai mult merită menționat faptul că implicarea lui Liviu Dragnea în confecționarea acordului politic final asupra Codului Fiscal a tras preșul de sub picioarele Guvernului, care acum este lăsat fără substanță în ceea ce privește politica de relaxare fiscală (jocul nu este totuși încheiat, căci Guvernul Ponta caută să reacționeze prin OUG-uri care să devanseze intrarea în vigoare a unor măsuri – așa cum este cazul reducerii impozitului pe dividende). Este de așteptat ca și efortul de comunicare să fie scalat în consecință, adică o să vedem și o să auzim mult mai puțin despre Codul Fiscal pe viitor. Dincolo de posibilitatea devansării aplicării unor măsuri, legislația fiscală va reveni în actualitate la dezbaterile despre bugetul pentru 2015 și la momentul intrării în vigoare a Codului Fiscal, la 1 ianuarie 2016.
PNL – al doilea câștigător politic, nu pentru că și-a impus punctul de vedere tehnic (până la urmă, ca să dăm doar un exemplu, noua cotă de TVA va fi de 20%, așa cum a propus inițiat Guvernul), ci pentru că a obținut consultările cerute, ieșind din offside-ul declanșat de reexaminare. De fapt, din momentul în care liderii politici s-au așezat la masă, de două ori (în opinia noastră și primele consultări tot politice au fost, din moment ce la discuții au participat lideri politici din partide), PNL a câștigat meciul comunicațional, pentru că orizontul de atenție al publicului este redus și este centrat pe acțiuni. Lumea nu reține evoluții sofisticate, ci reține cine ce cere și cine ce obține, iar liberalii și-au obținut consultările.
UNPR – este unul dintre câștigătorii politici care a reușit să se urce pe acest val și să demonstreze că este un actor relevant. UNPR a câștigat puncte din momentul în care a acceptat consultările PNL și apoi le-a cerut și pe ale sale. Pentru UNPR, câștigul este din două direcții: pe de o parte mediatic, prin menționarea în toate știrile și prin rostogolirea mesajelor partidului, iar, pe de altă parte, pentru că a transmis semnalul politic că poate întoarce o decizie. Să ne amintim că momentul consultărilor a avut loc după ce UNPR a susținut necesitatea unor consultări, ceea ce a oferit multă muniție Opoziției și a oferit ceva stres și junghiuri în piept în rândul membrilor majorității. Jocul la limita offside-ului pe care îl face UNPR este cel mai inteligent din punct de vedere politic pe care îl poate face în acest moment acest mic partid. Doar are de negociat cu PSD alegerile locale și parlamentare din 2016.
Klaus Iohannis – Președintele este cel care a demarat tot acest scandal, prin decizia de a trimite spre reexaminare Codul Fiscal în Parlament. Cu toate acestea, Klaus Iohannis este cel mai mic dintre câștigătorii politici, pentru că procesul politic nu l-a implicat și pentru că nici președintele nu a dorit să transforme acest meci într-o miză politică pentru sine. Pentru Iohannis a părut să fie business-as-usual, ceea ce este o metodă elegantă de lucru, însă inutilă din perspectiva comunicării politice. Ce trebuie să rețină președintele este că în politica mare, cam ca în box, se punctează pumnii care lovesc și sunt clari, nu intențiile. Codul Fiscal a părut doar un meci de încălzire pentru Președinte.
Pierzătorii
Victor Ponta – Primul-ministru a fost cel mai entuziast susținător al Codului Fiscal. A făcut turnee mediatice de promovare a legii, devenită principalul său proiect politic după pierderea alegerilor prezidențiale. A creat mesaje și falii de conflict politic în susținerea Codului. Și până la urmă s-a trezit înfrânt de o înțelegere politică largă la care nu a participat, ca să nu zicem că a fost validată chiar de partidul pe care îl conducea cu doar câteva luni în urmă. Victor Ponta a fost înfrânt de două ori, o dată politic, în urma deciziei lui Liviu Dragnea de a avea consens pe forma finală a Codului și a doua oară pe fond, pe substanță, când prevederile Codului de relaxare fiscală au fost drastic reduse. În viitorul imediat, Victor Ponta va mai pierde o dată, mediatic. Nu mai are ce să comunice pe marginea Codului Fiscal, dincolo de artificiile devansării. În cele din urmă, cea mai grea pierdere pentru Ponta este una simbolică: a fost lăsat fără moșternire politică, putea să fie premierul cu cea mai ambițioasă schimbare de politică fiscală; în schimb, nu i-a fost lăsată decât reducerea TVA la 20%, ceea ce este prea puțin pentru ambițiile politice de reinventare ale lui Victor Ponta.
Eugen Teodorovici – Dacă este adevărat că revoluțiile își devorează liderii, atunci este la fel de adevărat că și Codurile Fiscale își devorează miniștrii de finanțe (unii încă își mai aduc aminte de Darius Vâlcov). Ministrul de Finanțe a reușit să-l supere pe Liviu Dragnea, a fost nevoit să deconteze toate hachițele politice ale PSD și în cele din urmă nu va avea mare lucru să arate de pe urma acestui periplu. Eugen Teodorovici nu a apucat nici să câștige capital politic, în vremurile de aur ale promovării Codului, pentru că a trebuit să cedeze prim-planul lui Victor Ponta. Cu toate acestea, comportamentul de soldat disciplinat a lui Teodorovici s-ar putea să-i aducă ceva dividende politice (mai ales că PSD are un mare deficit de comunicatori în zona de economie). Rămâne de văzut dacă le va și încasa la timp util.
Coaliția guvernamentală – Poate cele mai însemnate pierderi politice le-a încasat coaliția de guvernare, din două motive principale. Primul, că a cedat unui gest al lui Iohannis și al Opoziției: Codul Fiscal a fost modificat. Ceea ce înseamnă, din punct de vedere politic, că acela care a pierdut o dată, poate pierde și a doua oară. Al doilea motiv: Opoziția a găsit jugulara coaliției – UNPR, iar acest lucru face ca aceasta să fie mai mult o victorie strategică decât una tactică. Acum că știi cam la ce corzi vibrează aria interesului național, există posibilitatea ca momentele politice tensionate să fie mult mai ușor de negociat și, deci, există șansa unor rezultate politice surprinzătoare.
Ce mesaje au câștigat și ce mesaje au pierdut
Gălăgia comunicațională din jurul Codul Fiscal a fost ca o punere în scenă perfectă a cum ar fi arătat comunicarea în jurul Turnului din Babel. O sumedenie de mesaje economice, cele mai multe inutile, s-au lovit de un zid de mesaje politice și toate împreună au creat un zgomot infernal. În rezumat însă, lucrurile au stat așa:
- PSD nu a fost în stare să spună de ce nu este nevoie să fie modifcat Codul Fiscal. Comunicatorii PSD au bălmăjit tot felul de mesaje tehnice, dar pe fond nu au reușit să spună o poveste credibilă despre de ce au ei dreptate și de ce trebuie crezuți. În plus, PSD a încercat să transforme o situație defensivă într-una ofensivă, dar nu a reușit, pentru că a greșit ținta: în loc să-l ia în colimator pe Klaus Iohannis, un politiciam mult mai popular și mai credibil decât orice partid, PSD trebuia să se ia la luptă cu un adversar pe măsură (PNL, inconsecvent în această privință).
- PNL nu a fost în stare să vorbească pe limba oamenilor cu care trebuie să stabilească un raport politic. Prea multe mesaje economice, prea mulți termeni de specialitate, prea puține mesaje emoționale. PNL a vorbit ca un contabil, când trebuia să vorbească ca un părinte îngrijorat. În plus, are de luptat cu eticheta de partid care s-a opus scăderii taxelor, deși poziționarea a fost de partid responsabil. Noroc că dialogul politic a dus în secundar blame game-ul.
- Teoria conspirației. Evident că niciun moment politic din România nu este lipsit de doza sa de teorie a conspirație, iar în acest moment rolul de conspirator a fost jucat de comunicatorii coaliției de guvernare care tot încercau să spună că “cineva” nu dorește ca România să aibă relaxare fiscală. Poate că această linie ar fi putut să dea rezultate politice, dacă însă ar fi fost executată elegant și cu deschidere către teme naționaliste mai largi, nu cu forță comunicațională brută.
- Klaus Iohannis nu a oferit niciun mesaj susbstanțial, care să fie citit și asimilat politic de către public. A oferit argumente pentru rezervele sale legate de Codul Fiscal, dar nu a prezentat nicio poveste politică, nici măcar parțială, evitând practic comunicarea. Președintele nu mai poate continua mult să ignore citirea politică a situației, pe de o parte pentru că va aliena PNL, iar pe de altă parte pentru că va pierde popularitate și tracțiune politică, ceea ce va alimenta o poveste politică de sine stătătoare: cum a ajuns Klaus Iohannis să nu mai fie popular (deja iterații timide ale acestei povești sunt prezente în spațiul public).
- Trăgând linie, ce poate reține un cititor superficial al epopeii Codului Fiscal este următoarea situație: Un Premier de stânga aflat la Guvernare adoptă cele mai multe măsuri de relaxare fiscală din ultimii 25 de ani, un Președinte de dreapta nu are încredere în Guvern și convinge un partid de dreapta, aflat în Opoziție, să se opună măsurilor de relaxare fiscală, sub semnul sustenabilității, astfel încât, până la urmă Codul Fiscal, care este adoptat este aproape total emasculat față de varianta sa inițială. Și așa v-am spus povestea Codului Fiscal din 2015.