Cum se poate câștiga pierzând. Capcanele strategiilor politice din ultimele săptămâni

Publicat de pe Aug 25, 2015 | Niciun comentariu


Articol publicat pe platforma de bloguri Adevărul

NOTĂ: Această analiză Smart Politics nu este una economică, ci este un demers explicativ menit să explice comportamente și mesaje politice aflate în atenția publicului în ultimele săptămâni. Facem această precizare pentru a evita, încă de la bun început, posibilele critici ale celor care ne vor argumenta că situația este mai complexă decât o prezentăm noi.

Codul Fiscal și ce nu este el

Discuția despre Codul Fiscal a fost purtată de specialiști în economie pe diferite tonalități și în medii diferite, însă citirea politică este de departe cea mai accesibilă și mai ușor de înțeles de către public, format, în mare parte, din oameni care nu sunt nici dependenți de discuții politice și economice, nici specialiștii în economie sau politică.

Așadar, ce a văzut cetățeanul mediu (termenul de “mediu” are în vedere sensul său din sociologie)? A văzut că Președintele României trimite înapoi Parlamentului Codul Fiscal, cu o serie întreagă de observații tehnice, dar cu aproape zero mesaj politic – chestiunile tehnice despre sustenabilitate și deficit nu sunt chiar la îndemâna oricui. A văzut un PNL care cere consultări între partide, un UNPR care nu doar că e de acord cu PNL, dar vrea propriile sale consultări și un Premier care repetă până la exasperare TVA redus. Sumarizând, cetățeanul mediu a văzut cum, după o luptă de cam o lună de zile, lucrurile au ieșit cam tot cum vrea Guvernul, doar că acum pare că Guvernul a trebuit să se lupte pentru acest rezultat (anticpăm, având în vedere că verdictul îl vom avea la reexaminarea din Senat și Camera Deputaților).

Vina pentru această percepție finală aparține liberalilor, care nu au știut să trateze Codul Fiscal drept o miză politică.

Prima greșeală a PNL: A abordat problema economic și de atunci a început să piardă tracțiune în comunicarea publică. Oamenii sunt interesați de discuțiile economice cât timp pot să țină pasul cu ele, dar când discuția merge spre deficite și disciplină fiscală, procente din PIB, cât costă un punct de TVA și unul de deficit, care este impactul amânării cu 6 sau 12 luni a unei măsuri sau altele, lumea nu mai reține argumente economice, ci politice.

A doua greșeală a PNL: A cerut consultări, dar nu au pus ultimatumuri. Victor Ponta a spus că pentru el linia roșie este la TVA de 20%, PNL nu a avut nicio linie roșie, nu au spus ce se întâmplă sau nu se întâmplă dacă lucrurile nu ies cum vor ei. Lipsa unui ultimatum a însemnat și lipsă de angajament ferm și de aici liberalii și-au arătat mâna, practic devoalându-și strategia. După ce Președintele Iohannis a retrimis Codul la Parlament, liberalii nu au spus cum vor vota, ci au apelat la chestiuni procedurale pentru a câștiga timp și a găsi o justificare onorabilă pentru o realiniere cu Palatul Cotroceni. Centrarea pe proces, față de rezultat – modul în care cetățeanul se raportează, firesc, la legea care stabilește ce taxe plătește – a accentuat ambiguitatea și percepția lipsei de direcție.

A treia greșeală a PNL: Nu au spus nicio poveste bună, nu au oferit nicio dramă. Liberalii nu au identificat un adversar care să amenințe grav o stare de lucruri astfel încât să fie nevoie de un război pentru a salva ce mai este de salvat. Au încercat să spună o poveste, dar nu a fost o poveste bună și nici nu au spus-o cu patos. Sau coordonat. Nu a fost un meci de box, nici măcar un meci de wrestling, a fost echivalentul politic al lui Nopți albe în Seatle.

A patra greșeală a PNL: Nu a fost clar niciodată ce voia PNL, dincolo de consultări. Nu a fost clar care era cauza pentru care se băteau liberalii și acest lucru s-a simțit. Iar cel mai evident moment a fost la finalul consultărilor tehnice, când atât M. Petrache cât și E. Nicolaescu au ieșit mai curând mulțumiți de la discuții, deși Codul Fiscal rămâne neschimbat, în aspectele sale fundamentale, față de forma sa inițială. Pentru cât de criticat a fost Codul Fiscal de către liberali, așteptarea ar fi fost ca echipa de negocieri să iasă trântind ușa și având spume la gură, să înfiereze un asemenea rezultat, cu atât mai mult cu cât concesiile făcute de către Guvern la cerințele PNL au fost, totuși, destul de mici.

Trăgând linie, Codul Fiscal devine un subiect pe care PNL ar trebui să-l lase cât mai mult în urmă. După propunerea Guvernului, liberalii au avut trei cerințe: TVA de 19%, eliminarea supra-accizei și a taxei pe contrucții speciale. Cine a urmărit dezbaterile din Comisia de Buget de la Camera Deputaților a putut vedea că aici a fost miza. La sfârșit de iunie, Parlamentul a votat propunerile PNL, declanșând o dispută de imagine asupra paternității măsurilor de relaxare fiscală. Astăzi, exact aceste trei măsuri sunt în pericol, după reevaluarea situației declanșată de Klaus Iohannis.

Despre DNA și Victor Ponta

Săptămâna aceasta trebuia să fie pentru Victor Ponta cel puțin la fel de complicată politic ca și săptămâna cu 5 iunie, când s-a aflat oficial despre dosarul său de la DNA. Însă, în urma unui concurs de întâmplări, săptămâna a fost una mult mai lejeră pentru prim-ministru (deși trimiterea în judecată pândește după colț). Ceea ce nu înseamnă că Premierul nu a făcut și el o serie de erori.

Prima eroare a lui Ponta: Răfuiala de pe Facebook cu DNA. Victor Ponta insistă să vorbească mult pe Facebook, poate mai mult decât ar trebui (o perfectă coabitare cu Președintele, am putea spune glumind). Iar în cazul de față, Ponta a folosit Facebook ca platforma de pe care să lanseze mesaje care contrazic DNA în ceea ce privește eventualul prejudiciu. Ce trebuia să țină cont V. Ponta este că DNA este la o cotă de încredere de cel puțin 2,5 ori mai mare decât a sa, iar, în al doilea rând, nu Facebook este cel mai prietenos mediu față de domnia sa (deși mesajele sale de pe Facebook au ca țintă primară mass-media). Ba chiar dimpotrivă. Așa că poate ar fi trebuit ca echipa sa de comunicare să găsească un alt canal de comunicare și o altă tactică, dacă tot vroiau să adreseze eficient tema.

A doua eroare a lui Ponta: Dansul în jurul dosarului său penal. Este evident că prejudiciile politice sunt majore în urma acestei situații juridice a lui Victor Ponta, însă există două variante de abordare: prima variantă, cea care abordează tema doar când e necesar, precum face acum echipa Ponta, are avantajul de a evita evoluții comunicaționale dramatice, dar ține însă atenția publicului constantă asupra subiectului, deci pierderea politică și electorală este mică, dar constantă; a doua variantă, cea care abordează frontal tema, presupune evoluții comunicaționale dramatice, precum, spre exemplu o conferință de presă tell-all (care permite ca toate întrebările să fie adresate, până la epuizare), cu avantajul că permite evacuarea temei și evacuarea tuturor posibilelor întrebări, ceea va duce la o supra-expunere mediatică a subiectului, după relatarea conferinței. Încă nu există o abordare comunicațională coerentă a premierului din acest punct de vedere, lucrurile oprindu-se de multe ori la mijloc.

Concluzii de etapă

Din punct de vedere politic, toată lume a câștigat câte ceva săptămâna asta, mai puțin Klaus Iohannis. De fapt, din noiembrie 2014, Klaus Iohannis nu a mai câștigat mai nimic public (deși a numit șefi la SRI și SIE și și-a validat strategia de apărare). Victor Ponta a câștigat Codul Fiscal, PNL a câștigat consultările (doar din punct de vedere procedural, însă), UNPR a câștigat că a fost menționat în fiecare jurnal de știri. Dar victoriile sunt prea mici pentru câtă energie s-a cheltuit pentru obținerea lor. Iar marele avantaj și imensa victorie a lui Victor Ponta este că, în săptămâna în care a fost chemat și prezent la DNA, s-a vorbit mai mult despre consultările pe Codul Fiscal, ceea ce a atentuat extrem de mult presiunea.

Din punct de vedere comunicațional, PNL pare că bifează acțiuni, mai curând decât să urmărească cu tenacitate o agendă politică clară. Este incapabil să reseteze tabloul, să-și impună citirea situației ca inevitabil partid de guvernământ. În plus, absența din scenă a lui Iohannis subliniază lipsa de coordonare a PNL, care se mulțumește să fie reactiv din punct de vedere politic. PNL acoperă bine canalele media, însă dacă nu are și muniția potrivită, degeaba se chinuie liberalii să fie prezenți la fiecare gură de foc. PSD, pe de altă parte, este mai curând absent din conversație, lăsând Guvernul și pe Ponta să încaseze greul (nu e surprinzător, după ce Liviu Dragnea a ajuns în fruntea partidului). Dacă mișcarea aceasta de offside politic se va dovedi o mișcare bună sau o greșeală, vom vedea cât de curând, în funcție de starea de spirit pe care o va manifesta partidul la momentul congresului PSD de alegere a unui nou președinte.

Din punct de vedere al relațiilor publice, PNL nu-și găsește nici ritmul, nici ideile câștigătoare. Liberalii să străduie, dar reușesc prea puțin. Victor Ponta se mișcă mult mai bine, ajutat și de greșile adversarilor, însă există o limită până la care ambalajul poate să bată conținutul. Rămâne de văzut când și dacă V. Ponta va atinge această limită. Însă de departe cel mai greu de înțeles jucător este Klaus Iohannis. Președintele României pare mai curând un monarh absent, pus pe conservat popularitate în vederea momentelor 2016 și 2019. Probabil că așa se explică și scăderea din sondaje a lui Klaus Iohannis, bineînțeles nu la nivelul vehiculat la anumite televiziuni de știri. Fiecare culege ce seamănă, iar Iohannis nu doar că nu a semănat nimic, dar a părut că și evită să semene orice pe un ogor politic fertil, de altfel. Fără PR nu există percepție și pare că actualul președinte se mulțumește cu acțiunile de PR din noiembrie 2014. Pe de altă parte, Victor Ponta, cu minciuni sau fără, cu presă favorabilă sau fără, măcar este prezent, îndeplinind minima condiție în PR: trebuie să fii prezent, dacă vrei să se vorbească despre tine.

Ponta vrea să facă PNL să se mulțumească cu ideea venirii la guvernare în decembrie 2016. Caută să facă situația atât de complicată (Codul Fiscal, salarizarea bugetarilor), încât liberalii să își dorească să nu își pericliteze șansele intrând mai devreme în Palatul Victoria. Una este să zică Alina Gorghiu că e populist să mărești salariile medicilor, alta e să vii la guvernare și să spui că nu se mai face ce a aprobat Guvernul anterior, reactivând narativul tăierilor. Aceasta este întrebarea momentului, la care vă invităm să reflectați: merită să intre PNL acum la guvernare sau ar trebui să aștepte activ rezultatul alegerilor parlamentare?

Articole similare:

Leave a Reply