Mizele politice ale Codului Fiscal

Publicat de pe Jul 20, 2015 | Niciun comentariu


Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul

Prima tentație pe care o ai este să spui că Președintele Iohannis vrea să-l lase pe Victor Ponta fără moștenire politică trimițând înapoi în Parlament Codul Fiscal. Decis să îi facă lui Ponta cât mai grea viața la guvernare (a se vedea cazul Fifor), din prisma calculului unui grabnic exit (iminența ieșirii lui Ponta de la guvernare este egalată doar de cea a părăsirii zonei euro de către Grecia), Klaus Iohannis prăvălește susținerea sa publică asupra unui Guvern slăbit de anchetele procurorilor, de tensiuni interne și calcule personale.

Gestul Președintelui este unul prin excelență politic, deși asupra caracterului său strategic rămâne de discutat. Chestiunile de ordin economic sunt lăsate în subsidiar. Avem de-a face cu un comportament în întâmpinarea dorințelor celor care, după 16 noiembrie, îl doreau alungat pe Ponta cât mai repede de la Cotroceni.

Undeva la marginea drumului dintre Thrasymachus și Machiavelli, calculul este unul centrat pe rezultat și pe forța politică ca bază pentru acțiunea în spațiul public.

Dincolo de acest registru există și un timp lung al politicii. El trimite către alegerile de anul viitor și către cele din 2019. Iar Codul Fiscal poate fi o deschidere a jocului (mai degrabă din prisma contextului decât a capacității actorilor politici de a urmări mize strategice).

Înainte de a avansa pe calea acestei concluzii, lucrurile merită să fie puse în context.

Calculul politic din spatele Codului Fiscal

După pierderea netă a alegerilor prezidențiale (amintim încă o dată trecerea, în două săptămâni, de la un plus de un milion de voturi  pentru PSD la un deficit de un milion), Codul Fiscal a ajuns, pentru un Guvern bulversat, principiul prim de ordonare și reechilibrare.

Mișcarea nu e o noutate, iar cei care cunosc spațiul fluid al politicii franceze o recunosc ușor. Se numește îmbrățișarea adversarului. În mod facil, acest lucru se face prin cooptarea la guvernare a celor din altă tabără ideologică. În mod mai sofisticat, se face prin propunerea de politici publice provenind din domeniul rezervat al adversarului.

PSD, în 2014 și 2015, a încercat ambele lucruri. L-a adus pe Tăriceanu într-un USL 2.0, o construcție de imagine care dorea să proiecteze unitate și să reducă potențialul de conflict tipic alegerilor prezidențiale. Apoi a promovat un Cod Fiscal ultra-Liberal, pentru a crea mari dificultăți de poziționare celor care au ca principală filosofie economică reducerea taxelor (opoziție parlamentară, economiști, intelectuali publici).

Episodul Vâlcov, tipic pentru un stat cangrenat de corupție și care-și tratează prea selectiv maladiile, a fost doar un mic accident de parcurs.

PNL, cu câteva zile înainte de a-și lansa programul de guvernare, s-a trezit că narativul său economic firesc este nu doar preluat de Guvern, ci și tradus în măsuri concrete, trimise Parlamentului. Răspunsul nu a putut fi unul decât ambiguu, în care justețea politicilor a fos însoțită de argumentul incompetenței și corupției celor care ar fi trebuit să gestioneze schimbarea. Vulnerabilitatea PNL a fost accentuată atât de dificila fuziune cu cei care poartă povara politică și electorală a măsurilor din 2010, cât și de incapacitatea de a prezenta purtători de mesaj credibili în zona economică (cei deveniți ținte pentru populație după 2010 iarăși nu se pun).

În acest context al vânării pe terenul adversarului și al unui PNL pus să caute diferențieri de nuanță față de PSD a avut loc votul covârșitor pentru Codul Fiscal din 25 iunie (doar Remus Cernea și Daniel Budurescu au votat împotrivă, iar Radu Popa s-a abținut). Până atunci, singurele opoziții la Codul Fiscal au venit din zona creditorilor internaționali, a Consiliului Fiscal și a lui Traian Băsescu. Președintele Iohannis, la începutul procesului, s-a limitat la a spune că nu a fost consultat. Ulterior, guvernatorul BNR a criticat și el deschis Codul Fiscal.

Ca punct de reper, trebuie spus că PNL a încercat să pună o distanță față de PSD la votul din Parlament. Astfel, înainte de sfârșitul lunii iunie a existat un apel din PNL la MFP legat de impactul noilor măsuri. Totuși, anunțul privind TVA-ul de 19% a învins orice precauție în partid, care și-a concentrat comunicarea pe asumarea unei măsuri care se regăsea atât în noul program de guvernare, cât și în proiectul prezidențial al lui Iohannis. Parlamentarii liberali nu au dorit să procedeze ca la Codul de Procedură Fiscală, unde s-au abținut.

Ce consecințe politice pentru PNL

Dacă, așa cum spuneam la începutul textului, miza directă a retrimiterii Codului Fiscal în Parlament reprezintă un atac fără mănuși la Guvern și o tentativă de a accelera descompunerea actualei majorități, poate mai interesante și mai subtile sunt urmările în ceea ce privește PNL.

Câteva concluzii scurte se impun:

  • Există o desincronizare clară între Președinte și PNL, între cei care au asigurat leadershipul strategic și comunicațional în chestiunea Codului Fiscal.
  • PNL este pus în situația de a alege să-și mențină poziția (ceea ce susține Ludovic Orban) sau să îmbrățișeze opinia Președintelui. În lumina ultimelor poziționări publice, devine clar că se va merge pe a doua variantă. PNL va fi acuzat de inconsecvență și, încă o dată, va fi pusă la îndoială competența pe teme economice a partidului. Va exista un prilej suplimentar de atac împotriva echipei Predoiu – Nicolăescu.
  • PNL va trebui să răspundă credibil la atacul dinspre PSD legat de conexiune cu tăierile din 2010, de “vechiul PDL”. Prin comunicatorii săi, PSD caută în aceste zile să îi definească pe liberali nu doar ca oportuniști și inconsecvenți, dar și ca partidul care nu doar că taie venituri, dar se opune și reducerii de taxe din rațiuni politice. Deja văd mesaje în 2016 despre cum PNL va tăia pensii și salarii (suficient de puternice pentru a mobiliza la vot, în contextul unor alegeri care nu sunt prezidențiale, electoratul PSD, altfel descumpănit și dezamăgit post-2014). Aici o “dead cat strategy” ar fi mai mult decât indicată. Linia abordată până acum (relaxarea fiscală e bună, nu are cine să o implementeze) pare neconvingătoare. Dozajul gesturilor politice din Parlament, ca răspuns la ce va propune PSD, va fi esențial.
  • PNL riscă o alienare a mediului de afaceri, a celor care au susținut vocal noul Cod Fiscal. Ce asigurări vor primi ei despre ce va face PNL odată venit la guvernare, e greu de anticipat. În plus, această temere nu funcționează doar pentru vectorii publici, ci și pentru acei independenți care se mobilizează electoral greu, dar care au ieșit la vot pentru Iohannis.
  • S-ar putea să existe o consecință politică interesantă a Codului Fiscal, care să-l transforme pe Predoiu în țap ispășitor. Cu Codul Fiscal, s-ar putea ca fostul Ministru al Justiției chiar să fi pierdut șansa de a ajunge prim-ministru.

Ce consecințe politice pentru PSD

Codul Fiscal este aparent un moment de respiro pentru un partid care, în spatele discursului despre unitate, este paralizat de lupte interne pentru putere (tot mai evidente, dacă ne uităm la poziționările lui Liviu Dragnea). În contextul discuției despre liderul interimar, despre Congresul care va să fie sau nu în toamnă, despre pierderea guvernării și despre alegerile de anul viitor, este greu de spus dacă va exista inteligența politică a speculării momentului.

PSD este pus în situația de a decide cum răspunde mișcării Președintelui. Opțiunile au fost deja enunțate: OUG privind devansarea intrării în vigoare a unor măsuri (problematică soluție în contextul poziției creditorilor internaționali), asumarea răspunderii Guvernului, sesiune extraordinară a Parlamentului la sfârșitul lui august.

Amenințat cu dezintegrarea, unul din exponenții (alături de PNL) modului revolut de a funcționa ca partid, emblemă pentru acțiunile procurorilor DNA, PSD are oportunitatea de a marșa pe argumentul economic în alegerile de anul viitor și a-și reenergiza baza electorală. Acest lucru este posibil, așa cum spuneam, dacă va exista leadership, coerență și o opțiune pentru o schimbare în profunzime a modului de funcționare. Altfel, mișcarea riscantă, de forță a Președintelui nu va fi decât un catalizator pentru exhibarea temeliilor șubrede.

PSD poate lega ieșirea de la guvernare de Codul Fiscal, riscând asumarea răspunderii și depunerea unei moțiuni de cenzură de către PNL. Bineînțeles, poate gândi din nou în logica zilei următoare și juca prudent, nedorind să dea pârghii suplimentare UNPR. Asfel de gesturi sunt parte a unor decizii mai importante, despre cum va fi abordat momentul decembrie 2016, după care în mod cert nu se va mai afla la guvernare ca partid dominant.

Pentru PSD, ideea este dacă poate lua o pauză de la politica tribală ca să răspundă adecvat unui Președinte tot mai hotărât, mai încrezător și care îi testează tot mai mult.

Ce consecințe politice pentru Președintele Iohannis

O primă constatare este că, pentru prima dată după noiembrie, Președintele are împotriva sa parte din vectorii de opinie care i-au susținut alegerea. Foarte mulți analiști și jurnaliști au condamnat decizia lui Iohannis. Dacă nu mă credeți, urmăriți cui a ajuns Victor Ponta să dea share pe Facebook. Nu este un moment ușor de gestionat, pentru că el poate deveni ce a fost Roșia Montană pentru Victor Ponta – divorțul definitiv de o anumită categorie, influentă, de public.

Iohannis trebuie să joace cu consecvență cartea Președintelui responsabil. Chestiunea este cea legată de personalitatea politică, de caracter. Există o tensiune între atitudinea față de salariilor demnitarilor, între aspectele de cancan care construiesc o anumită imagine a familiei sale și ideea de austeritate și responsabilitate. Angela Merkel poate fi un exemplu despre cum poți valida opțiunile de politici publice prin propriul comportament public.

Ca Președinte, oricât de popular ar fi, Președintele trebuie să fie atent ce bătălii poartă și ce alege să ignore. Este Codul Fiscal o bătălie catre grăbește căderea Guvernului sau ea creează posibilitatea unei solidarității intraguvernamentale cu impact negativ asupra planurilor prezidențiale pe termen scurt?

Pentru a încheia, trebuie să privim la planul mai larg. Cel mai târziu în 2016, PNL va veni la putere. Responsabilitatea lui Iohannis pentru acea guvernare, din perspectiva publicului, nu va putea fi negată. Depinde însă, în funcție de  jocul politic al acestui an și de rezultatul alegerilor locale și parlamentare, cât și cum va forța Iohannis în favoarea PNL. De aceea gesturile de astăzi sunt importante, pentru că ele se citesc în cheia 2016. Există nu doar, ca în statistică, grade de libertate, ci și grade de responsabilitate. Președintele Iohannis cred că își dorește în 2016 un referendum asupra președinției și personalității sale politice. Dar oare își dorește și consecința firească – un referendum de același tip în 2019 pentru guvernarea pe care a impus-o? Cum își proiectează acum forța politică asupra PSD poate aduce umbre și lovituri decisive pentru credibilitatea PNL. Sunt sigur că și liberalii și-ar dori mai multă subtilitate, după acest episod ciudat al Codului Fiscal.

Articole similare:

Leave a Reply