Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul
Faptul că urma să explodeze dosarul coloanelor oficiale nu era un secret pentru nimeni, odată ce procurorii au început audierile la finalul anului trecut. Acum că informația este publică, merită totuși urmărite și câteva dintre consecințele politice ale acestui episod.
- Votul în două tururi de scrutin, șanse mai mari ca niciodată
Deși nu era în interesul UNPR (realist vorbind, obiectivul electoral e conservarea, nu expansiunea), votul în două tururi de scrutin s-ar putea să aibă acum șanse mai mari ca niciodată să întrunească o majoritate în Parlament, în condițiile în care punerea sub acuzare a liderului partidului trezește foarte multe semne de întrebare celor care, unul câte unul, s-au alăturat progresiștilor în ultimii ani. Principiul bumerangului ar putea funcționa pe deplin, cu suficienți parlamentari făcându-și calcule post-2016 sub impresia că partidul este sub asediu și a început să ia apă. Asta nu înseamnă că lupta este ca și câștigată, că Guvernul Cioloș își va angaja răspunderea sau că legea introdusă în circuitul legislativ va ajunge curând la vot, pentru că toate astea sunt lucruri care țin de mersul instituțional al lucrurilor unde PSD nu are deloc control (ca în cazul angajării răspunderii) sau unde PSD poate bloca cât de mult poate (ca în cazul organizării procedurii legislative în Camera Deputaților). Ce putem înțelege acum este probabilitatea, consecință și a potențialei dezordini și “demilitarizări” a UNPR, ca PSD să fie singurul partid care să se opună alegerilor în două tururi, ceea ce va izola social-democrații pe scena politică și-i va obliga fie să cedeze, fie să recurgă la gesturi extreme. Deja Liviu Dragnea a lansat ideea boicotării alegerilor de către PSD, dacă se merge mai departe cu schimbarea legislației. Este o ofertă maximală, dar care arată raportul de forțe la acest moment și amenințarea pe care votul într-un singur tur o are asupra pesediștilor, cu precădere în urbanul mare, acolo unde se joacă de obicei alegerile prezidențiale și unde se dă “verdictul de imagine” asupra câștigării alegerilor (mai ales după ce Președinții de CJ nu vor mai fi aleși direct).
- PSD păstrează un ascendent suplimentar asupra UNPR
Vestea DNA aruncă și mai tare UNPR în brațele PSD, ca unică soluție practică. PSD păstrează ascendentul asupra UNPR pe care l-a câștigat în momentul în care Victor Ponta și-a dat demisia, dar Gabriel Oprea nu. Acest lucru poate părea că nu înseamnă mare lucru în condițiile în care viața nu e prea roză pentru stânga românească, dar este crucial în negocierea ponderilor pe liste în cazul unor candidaturi comune. Iar argumentul similitudinii nu poate fi invocat, pentru că pesediștii nu vor fi de acord că situația juridică a președintelui lor, judecat și condamnat pentru infracțiuni în cadrul unei campanii electorale, poate fi comparat cu situația președintelui UNPR, acuzat că și-a căutat confortul dincolo de prevederile legale. În cazul lui Dragnea poate fi creată o poveste politică, mai mult sau mai puțin de succes, însă în cazul lui Gabriel Oprea acest lucru este imposibil. În mod evident, potențialul de negociere al UNPR depinde de disciplina pe care Oprea va reuși să o mențină în partid: cu cât negocierile durează mai mult, cu atât partidul interesului național se poate aștepta la mai puțin; vestea bună pentru progresiști este că decizia finală ar putea veni în câteva zile (se va vedea cât de mărinimos este PSD).
- Chestiunea partidului balama rămâne deschisă
UNPR și-a asumat, din 2010 încoace, rolul de partid balama. Acum, după disoluția PPDD și odată cu apetitul lui Traian Băsescu pentru voturi din partea unui public naționalist și profund dezamăgit, chestiunea partidului balama care să fie prezent în coalițiile de guvernare pentru a asigura majoritatea rămâne deschisă. UNPR, indiferent că va merge în alegeri singur sau cu în coaliție, va găsi tot mai dificil rolul de “furnizor de stabilitate politică”, iar această poziție va fi vânată un număr deloc neglijabil pe partide (PMP, ALDE, PSRO, M10).
- Se creează spațiu pe stânga politicii românești
Scandalul Oprea nu înseamnă neapărat o pierdere electorală (este suficient să analizăm cota constantă a partidului în zona marjei de eroare), dar înseamnă mai ales o pierdere de legitimitate (conferită preponderent altfel decât prin mecanismul votului). Cel puțin strategic, UNPR era văzut ca al doilea partid de stânga al României. Soliditatea cu care uneperiștii s-au menținut la guvernare, și-au promovat inițiativele în Parlament, și-au recrutat oameni și s-au promovat mediatic a acoperit un spațiu cu un potențial electoral interesant. Este cel al dezamăgiților tranziției, al celor care vor mai multă stabilitate, mai multă ordine, după ce schimbările accelerate din ultimii 25 ani nu le-au prea adus bucurii; acești oameni votează cu PSD, au fost receptivi la mesajul milităros al lui Oprea, au cochetat sau chiar au votat cu PRM, PNG sau PPDD și se uită acum la MP și PRU. Și cu ajutorul UNPR, PSD i-a ținut pe acești votanți în zona sa. Scăderea tracțiunii mediatice și strategice a UNPR (motivate de jocul pe o singură carte, cea a liderului) poate deschide calea și pentru stânga aspirațională, cea care iese în stradă, combină discursul despre sărăcie cu valorile post-materialiste, nu se regăsește în PSD și care a contribuit la succesul lui Iohannis în 2014. Dacă Partidul Străzii va fi această stângă, rămâne de văzut.
- Situația din sistemul judiciar merită urmărită cu atenție în 2016
Prezența Procurorului General în dosarul Oprea, precum și celelalte evoluții de la începutul anului în ceea ce privește sistemul judiciar și scandalul magistraților acoperiți, fac ca atenția în acest an să se concentreze, din nou, pe Justiție. Spre deosebire de anii trecuți însă, în ciuda unor previzibile încercări, discuția nu se va mai purta în termeni de asediu: cineva vrea să subjuge Justiția și alte forțe politice se luptă să o apere. În aceste condiții, merită urmărite care vor fi liniile de mesaj și de poziționare în ceea ce privește sistemul juridic și cine vor fi actorii care vor insista să se facă remarcați. Așteptăm cu interes noul narativ politic despre justiție, pentru că este suficient loc pentru reașezări strategice și discursive.
Cine câștigă politic cel mai mult
Câștigătorii surprinzători ai acestul scandal sunt chiar partidele mici sau medii care acum au culoar liber spre rolul central de partid balama și care pot capitaliza, inclusiv prin atragerea de oameni de la UNPR. În negocierile dintre cele două tururi, ele pot obține cu mult mai mult decât ar fi fost cazul în situația alegerilor first-past-the-post.
Cine pierde politic cel mai mult
Evident, cel mai mare pierzător este chiar UNPR-ul; însă dincolo de această entitate politică (asta dacă nu face mișcarea riscantă, dar interesantă, de a propune un alt lider), cel mai mult de pierdut are chiar PSD-ul care acum se vede în fața unei decizii extrem de dificile: rupe relația cu UNPR și se auto-izolează sau ține în continuare UNPR în brațe, cu toate pierderile care ar putea surveni, în speranța că va menține piața politică blocată în zona de stânga. În toată această evoluție, se văd limitele social-democraților, care au căutat să înlocuiască incapacitatea de a forma o majoritate la nivelul electoratului cu cea a unor negocieri pragmatice în Parlament cu forțele pe care le-au găsit acolo. Armistițiul dintre PSD și amplul electorat de stânga este încă departe de a fi semnat.