Cererile DNA sunt respinse pentru că se schimbă sistemul electoral

Publicat de pe Mar 26, 2015 | Niciun comentariu


Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul

Crezând cu tărie că majoritatea pseudo-analiștilor din peisajul public românesc nu văd pădurea din cauza copacilor, iar în afara isteriilor dintr-o direcție sau alta nu reușesc să ofere perspective relevante, Smart Politics își propune să ofere o nouă interpretare, validă credem noi, asupra motivelor pentru care cererile venite din partea Ministerului Public în Parlament au început să fie respinse cu o oarecare frecvență.

O cronologie și niște corelații

Pe data de 10 februarie, Comisia pentru Cod Electoral a stabilit că primarii vor fi aleși într-un singur tur, iar consilierii locali și județeni pe liste, urmând să se decidă asupra modului în care să fie aleși președinții de Consiliu Județean, direct sau indirect. A fost primul moment în care în Comisia pentru Cod Electoral s-a simțit că există un consens real în ceea ce privește renunțarea la uninominalul din 2008, întâi în ceea ce privește președinții de CJ, venind la rând parlamentarii.

Două zile mai târziu, pe 12 februarie, Senatul respingea cererea de începere a urmăririi penale în cazul Vosganian.

Pe 24 februarie, așteptatul s-a întâmplat. Comisia pentru Cod Electoral a decis, de principiu, ca votul pentru Parlament să fie pe liste, urmând să se stabilească precis tipul de sistem electoral. Renunțarea la uninominal, însă, era clară ca lumina zilei.

Două săptămâni mai târziu, pe 11 martie, Camera Deputaților respinge cererea de începere a urmăririi penale în cazul Borbely.

Explicația: lipsa răspunderii în fața alegătorilor și mass-media locale

Sigur că între toate aceste evenimente nu există nicio legătură de cauzalitate, ci doar o corelație. Însă raționamentul nostru este următorul: Eliberați de presiunea răspunderii individuale în fața alegătorilor din colegiul pe care-l reprezintă, parlamentarii sunt acum liberi să-și asume, în momente cu miză, poziții nepopulare, pentru că știu că la alegerile de peste un an și jumătate pot să-și câștige mandatul de pe o poziție mai sigură, pe lista unui partid. Aceasta este o explicație validă pentru evenimentele din Parlament, care oferă un cadru analitic și comportamental mai ușor de înțeles decât vastul concurs de înjurături din spațiul public din ultima vreme.

Alte trei concluzii

În altă ordine de idei, după ziua de ieri din Parlament se mai pot trage trei concluzii:

1. Ilie Sârbu este un bun lider de grup la Senat, reușind să strunească senatorii într-un fel în cazul Vâlcov și în alt fel în cazul Șova. Problema este că i-a generat lui Victor Ponta o problemă politică cât casa.

2. Klaus Iohannis este depășit de situație și mai bine tace decât să posteze pe Facebook. Fie iese din rolul de monarh pretențios și centrat pe ceremonii și simbolism și-și suflecă mâinile și iese în arena publică, fie se retrage în Palatul de cleștar și-și vede de ceremonii mai departe. Acest stil, nici în căruță, nici în teleguță îl va face mai irelevant decât crede (iar pierderea de popularitate e următorul pas), pentru că fiecare ieșire a președintelui amintește despre cât de mari sunt așteptările de la domnia sa și cât de puțin reușește să livreze în mod real.

3. Nici protestele nu mai sunt ce au fost. Mitingul din Piața Universității de miercuri seara a fost anemic, scandările simpatice, dar lipsite de substanță. Dacă nu cumva în weekend va avea loc o acțiune masivă, aceste mini-proteste populare vor face mai mult rău cauzei decât bine, pentru că vor permite adversarilor politici să susțină teza: Vedeți că nu există suport popular real pentru lupta anti-corupție? Uitați cât de puțini ies în stradă.

Acțiunile de protest simpatice, dar ineficiente trebuie înlocuite cu acțiuni de comunicare dure, care să tragă direct la răspundere fiecare parlamentar în parte, acum cât încă există o legătură, cât de cât, între parlamentar și comunitate. După introducerea votului pe liste și această firavă legătură va dispărea.

Articole similare:

Leave a Reply