Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul
S-au întâmplat prea multe în această săptămână pentru a le analiza de-a fir-a-păr pe toate, fapt pentru care Smart Politics vă oferă esențialul săptămânii care se încheie, în cheia noastră specifică de interpretare: cine ce urmărește.
Evenimentul săptămânii
Săptămâna care se încheie a fost dominată, fără discuție, de solicitarea DNA de arestare preventivă în mai multe dosare pentru Elena Udrea și deschiderea dosarului Gala Bute pentru ochii publicului. Pe principiul din fizică al acțiunii și reacțiunii, după mutarea DNA a venit mutarea Elenei Udrea care a continuat seria de interviuri și de dezvăluiri despre subteranele puterii (de notat că fostul lider al PMP și-a pierdut elementul de spectaculozitate de săptămâna trecută, fiind acum interesată doar să consolideze narativul avansat în interviul din 30 ianuarie).
Evenimentul este important pentru că este prima dată când un personaj din intimitatea puterii ultimilor zece ani face asemenea dezvăluiri și, totodată, este prima dată când un personaj din cercul zero al puterii ultimilor zece ani se confruntă cu probleme penale de o asemenea amploare.
Pe acest fond, congresul PMP de duminică era un eveniment cu final așteptat, Elena Udrea renunța la partid. Dar neașteptată a fost prezența lui Traian Băsescu la Congres și modul în care fostul președinte a vorbit, vreme de aproape o oră, despre tot felul de teme, mai puțin despre tema despre care vorbeau toți românii: face și desface SRI destine în politică, afaceri, media?
Personajul săptămânii
Elena Udrea rămâne personajul săptămânii, pentru că nu doar că a fost cea mai vizibilă, dar și pentru că a fost și cea care, într-un neașteptat parteneriat cu DNA, a dominat agenda media total: fie în ofensivă, fie în defensivă, și săptămâna aceasta a fost despre Elena Udrea.
Ce a urmărit Elena Udrea și în această săptămână este să facă damage control și să stăpânească, pe cât se poate, agenda publică. Elena Udrea știe că odată ajunsă în închisoare, în arest preventiv, modelul sa de comunicare se schimbă: va fi la fel de vizibilă ca și până acum, dar nu va mai avea control pe mesajul său, care va fi sucit și răsucit, fără ca ea să mai poată fi la comandă. Fapt pentru care, Elena Udrea a inventat ceva: jurnalul pre-arest preventiv. Un document martor care poate să servească drept rezervor de informații și știri, în absența persoanei din studiourile TV.
Ce nu a reușit Elena Udrea să facă este să ducă lucrurile la nivelul următor. A lansat acuzațiile grave, dar nu le-a susținut. Ne-a tachinat cu un denunț, dar nu ne-a lămurit care și câte sunt acuzațiile. Ne-a oferit însă o dovadă că un ziarist marginal face trafic cu informații publice, pe care cere mulți bani, însă nu ne-a spus de ce nu l-a reclamat pe acest personaj pentru extorcare, în condițiile în care era evident că la mijloc era o escrocherie.
Cu alte cuvinte, Elena Udrea a promis mult, dar a livrat mult prea puțin față de așteptări. Cumva, paradigmatic pentru întreaga sa carieră politică.
În plus, există un calcul strategic și comunicațional greșit în tot acest desant mediatic al Elenei Udrea: fosta blondă de la Cotroceni presupune că, dacă publicul va crede alegațiile sale despre SRI, atunci această injecție de credibilitate se va aplica și propriei persoane. În mod evident, relația de cauzalitate nu este una necesară. Se poate foarte bine ca publicul să plece urechea la dezvăluirile doamnei Udrea, chiar în lipsa unor dovezi consistente, și să-și dorească în același timp să o vadă după gratii. Este important deci să nu suprapunem grilele de lectură.
Traian Băsescu și-a refăcut apariția, după o tăcere îndelungată, însă fostul președinte a eșuat în a oferi lămuriri acolo unde ele erau mai abitir așteptate. Pentru prima dată în mulți ani de zile, Traian Băsescu este un personaj secundar. S-a impus prin ideea apariției, nu prin setarea agendei. El a explicat și reexplicat, a confirmat și infirmat, dar nu a venit cu o răsturnare a situației politice.
Traian Băsescu poate urmări patru obiective de comunicare:
- Să-și spună mesajul cât încă se mai poate auzi. După votul de mâine, isteria TV-urilor o să ajungă la noi culmi, iar mesaul președintelui, dacă ar fi fost oferit public de luni încolo, s-ar fi auzit mai puțin și mult mai distorsionat.
- Să proiecteze că este încă influent și încă are controlul agendei politice. Altfel nu există niciun motiv pentru care fostul președinte Băsescu a vorbit la Congresul PMP vreme de o oră despre teme pe care le vorbea și de la Palatul Cotroceni, evitând orice fel de mesaj politic real, dar făcând, pe hol, la final, declarații despre documente secrete de pe calculatorul său pe care caută să le șteargă acum și despre modul cum își lua informațiile de la Cotroceni. Președintelui îi este tare dor de pupitrul de la Cotroceni.
- Pregătește victimarea prin reintrarea în linia întâi a politicii. Nu este cel mai bun context pentru Traian Băsescu, iar fostul șef de stat știe asta. De aceea tactica pe care o adoptă, de a se victimiza avant-la-lettre și de a vorbi despre nevoia de apărare a mandatului său. Suntem convinși că președintele știe că mandatul său va fi judecat de istorie și nu de contemporani, deci apelul la apărarea mandatului este puțin teatral.
- Să strângă o oaste, așa cum e ea, de comunicatori secundari. Fără Elena Udrea, Traian Băsescu este singur. Președintele are priză la media, dar este o singură voce într-un ocean de zgomot. Membrii PMP reprezintă niște portavoci de care Băsescu are disperată nevoie pentru a se face auzit în perioada următoare așa cum are nevoie să fie auzit. Privit astfel, vizita la congresul PMP nu este decât o ședință de instruire în direct a PMP-iștilor despre ce au de spus în perioada următoare. Prestațiilor lor la TV ne vor dovedi dacă avem dreptate sau nu.
În cele din urmă, două observații despre Traian Băsescu. În primul rând, apariția sa la Congresul PMP, în absența unei poziții ferme pe tema SRI-Coldea, este o mișcare tactică riscantă, care se poate întoarce împotriva lui. Acum, scandalul Udrea, dacă va exploda mai mult, îl va afecta mai mult (deja în ultimele zile se vorbea despre “abandonarea” de către Președinte a Elenei Udrea). Pur și simplu, prin alăturarea pe care el a inițiat-o acum față de PMP, Traian Băsescu se expune și mai mult scandalului Udrea (să fim bine înțeleși, Președintele era afectat oricum; diferența este una de grad). Pe de altă parte, Traian Băsescu pare să invite atacuri la adresa sa, ceea ce înseamnă că președintele are o armă secretă, pe care o va folosi după ce va simți că suficiente atacuri au fost îndreptate împotriva lui. Este tactica similară pe care o folosesc unele plante cu colorit atrăgător în natură, dar foarte toxice pentru cei care încearcă să le mănânce.
Cine a pierdut și cine a câștigat
Un singur jucător a câștigat clar săptămâna, DNA. Instituția anti-corupție câștigă puncte publice pe zi ce trece și în curând va ajunge la o popularitate similară cu a președintelui Iohannis.
Faptul că niciun actor politic individual nu este capabil să pună în scenă o acțiune politică arată că toți par paralizați fie cu gândul, fie cu ochii la DNA. DNA a devenit Ecuatorul politicii românești, factorul fără de care nu poți face politică în România. De aici și intrarea politicii noastre într-o epocă a supraviețuirii și a timpului foarte scurt, dictată de o întrebare simplă: cine e următorul?
Președintele Klaus Iohannis va fi prins cât de curând în acest tăvălug al pierderilor de capital politic dacă nu va numi repede șefi la SRI și SIE, arătând că este în stare să stăpânească sistemul, că este capabil să oprească scandalul și că are o viziune administrativă, dincolo de simbolismul evenimentelor caste de la Cotroceni. De pe margine, Iohannis, cu toată aura sa de președinte-altfel, de președinte-normal, va fi măturat politic mai repede decât va putea spune România lucrului bine făcut. Deocamdată, într-unul din domeniile sale esențiale, securitatea națională, este un haos nemaiîntâlnit din vremea berbecuților lui Haissam.
Concluzia săptămânii
Elena Udrea pierde teren pe măsură ce atacurile sale devin repetitive și lipsite de substanță. Traian Băsescu joacă la cacealma cu puterea pe care încearcă să o proiecteze. SRI și DNA își văd în continuare de treabă.
În subteranele Parlamentului se coace o nouă majoritate parlamentară, afectată și ea de tăvălugul din justiție. Adunarea și scăderea sunt operațiunile-cheie legate de Parlament, teme precum Constituția și legea electorală trecând în plan secund. Parlamentul României, în virtutea acțiunilor DNA și a rolului constituțional, este o anticameră pentru pușcărie în politica românească.
Ce urmează
În Parlament urmează trei evenimente importante: Primul discurs al lui Klaus Iohannis în Parlament după cel de la învestitură, votul Camerei pentru încuviințarea arestării preventive pentru Elena Udrea și audierea lui Florian Coldea în comisia SRI. Toate cele trei evenimente sunt însă din sfera relațiilor tari de putere din România, iar românii se vor sătura încet-încet de acest spectacol de capă și spadă politico-securistic.