Cum se pot câștiga sau cum se pot pierde alegerile prezidențiale în ultimele șapte zile

Publicat de pe Nov 9, 2014 | 2 comentarii


Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul

După o săptămână în care tot românul, cu cățel și purcel, s-a transformat în analist politic, răstimp în care komentariatul politic românesc, încă la ani lumină de a deveni o punditocrație americană, a ținut să demonstreze public că înțelege încă prea puțin din politică și din alegeri, Smart Politics își propune să aducă puțină lumină în ceea ce privește turul al doilea de peste o săptămână.

Care au fost subiectele săptămânii și ce înseamnă ele

Discuțiile din aceste ultime șapte zile au fost axate în jurul a câteva subiecte majore:

Rezultatele electorale. Ierarhia stabilită de BEC nu trebuie interpretată doar în baza numărului de voturi obținute, ci trebuie pusă în context. Un rezultat bun înseamnă și un raport eficient dintre costurilor campaniei electorale și voturile obținute, așa cum înseamnă și capacitatea de a repeta performanța. Nu există eroi care să se nască peste noapte, oricât de mult și-ar dori unii sau alții. Există însă one hit wonders, oameni care fac o figură frumoasă o dată și care apoi, orice ar face, nu mai pot repeta performanța. Este valabil în muzică și în politică în egală măsură. În condițiile în care era clar pentru toată lumea că Victor Ponta și Klaus Iohannis vor intra în turul al doilea, miza turul I s-a constituit într-un demers de înțelegere a resorturilor electorale ale tuturor celorlalți candidați, pentru că în România tendința este de a se ajunge, cât de curând, la un sistem bipartid.

Au existat două frame-uri de a analiza rezultatele alegerilor. Pe de-o parte, am avut votul din Transilvania și Banat vs. cel din restul țării. S-a vorbit din nou despre două Românii și s-a dat o dimensiune calitativă votului în discursul elitelor. Pe de altă parte, rezultate din multe județe au fost citite în cheia trădărilor și au vizat mai degrabă campania ACL. Marginal s-au atins subiecte precum votul pe listele suplimentare, impactul OUG nr. 55/2014 și rezultatele în zonele în care DNA anchetează politicieni vizibili.

Coalițiile pentru turul al doilea. Dacă în primul tur al alegerilor prezidențiale avem un vot de confirmare, în cel de-al doilea avem unul de acumulare. Construirea unei coaliții de sprijin pentru turul doi este esențială, iar, în ceea ce privește timing-ul, există un singur moment bun: cât mai repede. Coalițiile au nevoie de timp să fie communicate în teritoriu, la bază și să fie asimilate, la nivelul votantului. Nu există ași ascunși în mânecă până în ultima clipă când vine vorba de obținerea de sprijin din partea altor candidați care nu s-au calificat.

Coalițiile au un sens dublu: pe de o parte se adresează alegătorilor, pe de altă parte activului de partid. De aceea unele pot fi câștigătoare pentru un public, dar pierzătoare pentru celălalt. Ce contează este găsirea unui echilibru care să-ți asigure maximum de susținere electorală cu maximum de angajament politic din partea activului de partid.

Dezbaterile. Dezbaterile nu sunt gloanțe de argint. Ele sunt modalități de a dinamiza campania electorală și de a stabili rapoarte între candidați, rapoarte care apoi se vor transforma în voturi nu direct, ci în urma spinului politic făcut de media și de activul de partid. Dezbaterile impun narative, chei de citire a situației electorale și sunt importante tocmai pentru că mesajul ajunge atât de rapid la un număr impresionat de alegători. De aici tendința de a le transforma, în siajul abordărilor sportive ale media, în finale ale campaniei electorale.

Dezbaterile sunt la fel de importante pentru mașinăriile de comunicare politică, dar și pentru alegători. Performanța la dezbateri se judecă după: așteptările deja formate pentru un candidat și abia apoi după performanța efectivă. Cât timp ne uităm la dezbateri ca la un turnir medieval între doi cavaleri, ratăm miza politică complet. Este veșnica dispută între dimensiunea strategică și cea de conținut a comunicării electorale.

Votul din diaspora. Este și nu este o lebădă neagră a acestei campanii. Nu este lebădă neagră pentru că era un subiect cunoscut și erau așteptate situațiile nefavorabile. Ce poate deveni lebădă neagră este modul în care un subiect administrativ în esență, organizarea votului în străinătate, devin unul politic: votul împotriva unui establishment politic perceput ca fiind ostil cetățenilor. Mutația aceasta poate fi lebăda neagră a anului 2014. Sigur, păstrând proporțiile. În mod cert, ce s-a întâmplat este un “cadou politic” pe care Victor Ponta nu și-l dorea.

Cine ce a făcut bine și cine ce a făcut greșit 

Atât Victor Ponta, cât și Klaus Iohannis, au avut și momente bune, și momente proaste în ultima săptămână.

Victor Ponta a făcut pași tactici corecți când îl provoacă pe Iohannis la dezbatere, comportându-se, așa cum noi am arătat de nenumărate ori, drept un câștigător de facto al alegerilor, care își permite să-i dea șanse suplimentare adversarului, doar pentru a crește prestigiul unei eventuale victorii.

Victor Ponta a avut câțive pași tactici greșiți în anunțarea coaliției pentru turul al doilea. Tot aspirând susținerea diverșilor candidați, liderul PSD a transmis la un moment dat un raport de forțe disproporționat, ceea ce a transfromat spinul mesajului politic, orientându-l spre eterogenitatea celor care formează coaliția și spre raportul disproporționat de putere. Cedarea poziției de premier într-un viitor Guvern a avut rolul de a atenua din această imagine a unui partid-tanc, care nivelează scena politică. Cea mai problematică este susținerea lui Vadim Tudor, dar nu din considerente de natură morală. Trebuie urmărit aici dacă nu poate avea loc un backfire effect, o mobilizare la vot împotriva lui Ponta a celor care altfel nu ar fi venit la urne pe 16 noiembrie. Senzația noastră este că narativul național al lui Ponta era deja consolidat, iar votanții lui Vadim Tudor erau până la urmă captivi, pentru ei neexistând opțiunea Iohannis din motive evidente. S-a plusat, iar asta poate funcționa în consolidarea votului anti-PSD specific alegerilor noastre prezidențiale.

Klaus Iohannis a folost corect politic oportunitatea de comunicare legată de votul din diaspora și s-a poziționat până la urmă corect în ceea ce privește formarea de coaliții pentru turul doi, anunțând că el nu negociază votul românilor. Toate acestea sunt în concordanță cu personna pe care Iohannis vrea să o proiecteze public. Nici nu ar fi putut să se așeze la masă cu Udrea și Macovei: pe de-o parte, ar fi fost readus puternic în atenție mesajul “continuatorul lui Băsescu”, pe de altă parte imaginea de troc politic nu ar fi rezonat cu instinctele morale ale taberei fostului europarlamentar PDL.

Klaus Iohannis a greșit major în ceea ce privește dezbaterile, nu doar pentru că pare că se ascunde de confruntare, ci pentru că dă cu piciorul singurei șanse pe care o are de a schimba narativul ultimelor zile și de a aduce o nouă dinamică campaniei. Pur și simplu, Iohannis nu are o ocazie mai bună să genereze valuri politice favorabile lui și să spargă blocul de comunicare al PSD. Ca și în fotbal, astfel de ratări se pedepsesc. Campania ACL a reușit să-și pună în cap până și Realitatea TV în privința dezbaterilor, ceea ce este un semn de neignorat al unei proaste gestionări a momentului de către stategii lui Iohannis. Spin-ul, peste tot în media, spune un singur lucru: lui Iohannis îi e frică de dezbaterile cu Ponta. Cum s-a ajuns aici ar trebui să investigheze staff-ul PNL-PDL. Cert este că, absolut contraintuitiv, Iohanni se comportă ca și cum el ar fi avut 10% în plus după primul tur.

Unde dau comentatorii politici cu oiștea în gard

Komentariatul românesc este departe de a deveni o punditocrație. Dacă este ceva clar care a reieșit în ultima săptămână este că marii comentatori politici din România sunt infantili în traducerea situației electorale, incapabili să distingă între o analiză politică și o părere politică și au o înțelegere primitivă a instrumentelor și proceselor electorale.

Discuțiile despre dezbateri și despre transferurile electorale sunt cele mai bune oportunități de a ne convinge că nu avem comentatori profesioniști, ci păreriști foarte gălăgioși și siguri pe ei. Exagerarea rolului dezbaterilor și transferul electoral ca injecție intravenoasă cu voturi sunt doar două exemple.

Cifra care contează

Sondajele de opinie sunt mai căutate decât pâinea caldă, dar nu ele sunt elementele esențiale pentru o analiză serioasă. Cifra care contează acum este cea de la întrebarea: Cine credeți că va câștiga alegerile? Această cifră reprezintă cel mai bun indicator electoral, mult mai potrivit decât răspunsul la întrebarea “Cu cine veți vota duminica viitoare?”, din două motive:

  1. Răspunsurile la întrebarea “Cine credeți că va câștiga alegerile?” sunt mai puțin viciate de mimetismul social sau de spirala tăcerii.
  2. Aceste răspunsuri dau o indicație despre cum funcționează campania candidaților, percepțiile sunt primele care se schimbă, abia apoi comportamentul electoral.

Ce urmează

Va urma cel puțin o dezbatere, spunem noi. Ea va fi citită tot în cheie subiectivă, de taberele fiecărui candidat, deci va însemna puțin lucru pentru înțelegerea onestă a peisajului electoral. Pentru electoratul lui Ponta, Ponta va fi câștigător. Pentru johanniști, primarul Sibiului va învinge. Va fi un reconfirmare a așteptărilor partizane.

Ce va fi de urmărit în această săptămână sunt evoluțiile instituționale în ceea ce privește organizarea votului din străinătate, după ce apar tot felul de “dovezi” și declarații despre faptul că autoritățile nu fac suficient pentru a remedia problemele de săptămâna trecută. În orice caz, protestele din țară de ieri spun ceva despre cum poate fi generată defensiva comunicațională și strategică. Mulți se gândesc deja la momentul din 2009 de la Timișoara.

Apoi, vom sta cu toții cu ochii larg deschiși după lebăda neagră care se tot lasă așteptată. În mod cert, unii o vor căuta privind spre Traian Băsescu.

Articole similare:

2 comentarii

  1. Felicitari. O analiza excelenta.

    Post a Reply

Leave a Reply