Postare publicată pe blogul Adevărul
Ca și restul săptămânii, debutul campaniei electorale a însemnat mai degrabă agitație din partea mass-media decât a candidaților. Sentimentul este cel al unei amorțeli instalate chiar de la începutul bătăliei. Având în față fie candidați care nu au niciun interes să tureze motoarele, fie candidați care nu-și pot depăși consistent limitele, România așteaptă acel ceva care să bulverseze și să dinamizeze alegerile.
Cu cinci săptămâni înainte de a vota în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, Smart Politics continuă decriptarea frontului electoral, insistând asupra a ceea ce ar trebui reținut din ultimele șapte zile și pe ce ar putea aduce săptămâna următoare.
Peisajul politic – perspective
În lipsa unor dezvoltări, tema ofițerului acoperit a intrat în adormire. Remarcele lui Robert Turcescu au început să fie analizate mai degrabă în cheie personal-tabloidă, impactul unor posibile gesturi ale jurnalistului fiind deja minimizat. Chiar dacă ancora comunicațională există, credibilitatea sursei este tot mai scăzută.
În aceste condiții, în prim-planul dezbaterii politice și electorale s-a instalat scandalul Microsoft. Ceea ce procurorii au stârnit la sfârșitul săptămânii trecute a început să producă efecte instituționale, Camera Deputaților, Senatul și Președinția fiind chemate să avizeze cererile DNA. Mai mult, scurgerea în presă a unor declarații ale martorilor a permis nașterea unui întreg imaginar legat de politica românească.
Parlamentul este din nou în defensivă comunicațională. Opțiunea exclusivă pentru acțiuni în teritoriu, parlamentarii urmând să nu mai aibă ședinte în plen și în comisii, a fost imediat asociată cu dorința de a tergiversa cererile procurorilor și de a veni cu un răspuns după 16 noiembrie. Știut fiind bilanțul Legislativului în astfel de chestiuni, mulți au tras concluzia că, odată momentul electoral depășit, solicitările vor fi respinse.
Ieșirea Președintelui de vineri a consolidat percepția negativă despre Parlament. Fiind de acord să dea undă verde cercetărilor în cazul a cinci foști miniștri, Traian Băsescu a crescut presiunea asupra celor două Camere. În plus, s-au reținut aluziile despre calitatea în dosar a primului-ministru (în contextul unei poziții a DNA venite marți), dar și insistența cu care Președintele s-a referit la elemente puse la dispoziție de procurori.
În lumina a ceea ce a dezvăluit presa, o dezvoltare a dosarului l-a privit pe fostul soț al candidatei Elena Udrea, care astfel a trebuit să se justifice în prezențele sale TV. Chemată la DNA într-un alt dosar în calitate de martor, candidata PMP s-a văzut prinsă într-un context care nu are cum să îi slujească electoral.
Declarațiile de la Washington ale Victoriei Nuland au devenit un bun prilej pentru presa de dreapta și pentru politicienii acestei zone ca să-l atace pe Victor Ponta, asociat, în opinia acestora, cu comportamentul anti-democratic al lui Viktor Orban. Este de reținut și întâlnirea privată pe care Președintele a avut-o cu premierul Ungariei chiar după discursul oficialului american, Traian Băsescu simțind în acest context nevoia de a se explica public. Oricum, se poate constata consolidarea unui narativ anti-Ponta în rândul dreptei, care va fi folosit cu precădere între cele două tururi ale prezidențialelor.
În ceea ce-i privește direct pe candidați, săptămâna care se încheie a fost una a lansărilor proiectelor prezidențiale. Klaus Iohannis a prezentat luni la Parlament proiectul “România lucrului bine făcut“. Alături de Gabriel Liiceanu, Monica Macovei a făcut public miercuri programul “Să nu ai alt stăpân decât cetățeanul“, iar Elena Udrea a făcut același lucru joi, dintr-o hală dezafectată din București (programul “România Frumoasă“).
Începutul campaniei electorale a însemnat deplasări prin țară ale candidaților, locurile alese având valoare simbolică. Victor Ponta a mers la Sibiu, pe teritoriul lui Klaus Iohannis. Candidatul ACL a mers la Craiova, în județul Dolj, acolo unde PSD are una dintre cele mai puternice organizații din țară. Elena Udrea a ajuns în Mehedinți, prilej pentru a-l ataca pe premier pe tema Duicu. S-a mers în bârlogul adversarului, am putea spune. Pe de altă parte, Macovei s-a aflat la Timișoara, căutând să-și aproprieze simbolistica civico-revoluționară.
Ca un punct final, trebuie menționat anunțul de la Timișoara al lui George Maior. Dorința acestuia de a-și da demisia din fruntea SRI pentru a-i da ocazia noului Președinte să-și aleagă echipa întărește percepția conform căreia următoarea sa slujbă va fi la Palatul Victoria.
Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele
Victor Ponta își urmărește strategia, menită să arate compatibilitatea sa cu funcția prezidențială. De fapt, liderul PSD se comportă deja ca un Președinte, dorind să consolideze percepția din mintea multora că jocurile sunt făcute. Privilegierea dimensiunii externe este cea mai bună dovadă. În ultima săptămână, Victor Ponta s-a întors din SUA, a acordat un interviu CNN, a fost la Kiev pentru o trilaterală cu premierii Ucrainei și Moldovei, a participat la Forumul Mării Negre și a vorbit cu cei de la Corriere della Sera. Aceste acțiuni au făcut să treacă în plan secund dimensiunea guvernamentală (mai ales rectificarea bugetară din această săptămână). Faptul că s-a lăsat atras în speculațiile jurnaliștilor despre viitorul premier face parte din aceeași logică.
Dosarul Microsoft reprezintă o provocare comunicațională pentru liderul PSD, în funcție de pașii următori ai procurorilor. Răspunsul DNA a pus capăt speculațiilor despre o eventuală implicare a sa în dosar, dar insinuările Președintelui Băsescu mențin interesul media. De asemenea, implicarea unor lideri ai PSD ar putea fi o presiune suplimentară pentru premier, atacat dinspre dreapta pe tema influenței baronilor locali asupra sa.
Klaus Iohannis a debutat în forță în această săptămână, prin prezentarea proiectului prezidențial și prin mai multe apariții TV. Ca și până acum, candidatul ACL caută și reușește să se impună tot mai mult drept adversarul lui Victor Ponta pentru turul al doilea. Chiar dacă prestațiile sale publice nu sunt printre cele mai convingătoare, naturalețea în livrarea mesajelor nefiind în mod cert un punct forte, Iohannis are un discurs coerent cu propria personalitate, căutând să-și expliciteze poziționarea împotriva unei politici a “vorbelor” și să devină tot mai combativ în raport cu candidatul PSD. Situația devine mai complicată atunci când apar gafe precum cea de la Adevărul Live cu ofițerii acoperiți.
Iohannis urmărește să dezvolte și alte dimensiuni al personalității sale politice, să dea și alte contururi narativului prezidențial. Așa se explică și lansarea vineri la Sibiu a cărții autobiografice “Pas cu pas“, o tactică de campanie cu rezonanțe americane, care a fost folosită în 2009 și de Mircea Geoană. Problema pentru candidatul ACL este timing-ul. Cartea ar fi trebuit să fie gata încă din vară și să-i permită candidatului dezvoltarea precampaniei în jurul său. Acum există pericolul cacofoniei cu programul prezidențial.
O amenințare pentru Iohannis este poziția lui Antonescu, prezent consistent în ultima săptămână în mass-media. Declarațiile fostului Președinte PNL au consolidat narativul PSD despre o alunecare în zona discursului băsescian a candidatului ACL. Atacurile venite din interior sunt cele mai periculoase și pot demobiliza părți importante ale electoratului liberal.
Monica Macovei are o campanie consistentă, cu mult peste potențialul său așteptat. Ultima săptămână i-a permis să fie foarte prezentă și să se ridice peste nivelul de independent cotat la cel mult 5% în sondajele de opinie. Ideea unui referendum, prin scrisoarea trimisă către Traian Băsescu, poziționarea în afacerea Microsoft și decalogul său prezidențial au avut parte de o bună acoperire mediatică. Tendința este aceea de a imagina pașii în politică ai Monicăi Macovei post-alegeri prezidențiale.
Elena Udrea are dificultăți în a asigura coerență și acceptabilitate pentru campania sa. Atenția media de care beneficiază nu este însoțită uneori de cele mai bune opțiuni strategice. Mizarea pe dimensiunea de gen în execuții grafice precum cea cu “Bună pentru educație, Bună pentru România” poate avea efecte neașteptate și nu tocmai pozitive. În plus, candidata PMP încearcă să iasă din zona în care este confortabilă politic, așa cum a fost cazul lansării din fosta fabrică de la Republica. Această schimbare bruscă de imagine politică ar putea genera probleme în rândul electoratului de factură băsesciană căreia i se adresează. Dincolo de nuanțe și tactici, Elena Udrea ar trebui să rămână coerentă cu profilul politic pe care și l-a construit. În plus, doamna Udrea a avut parte de o săptămână agitată în ceea ce privește planul justiției, implicarea lui Dorin Cocoș în afacerea Microsoft și prezența la DNA punând-o într-o defensivă comunicațională evidentă.
Călin Popescu – Tăriceanu are dificultăți tot mai mari în a-și face campania vizibilă. Dincolo de etichetele lipite de adversari, fostul premier are nevoie de o declinare mai clară a proiectului său prezidențial și de un narativ mult mai bine țintit.
Fostul șef al SIE a dispărut practic de pe radarul mediatic, campania sa fiind inexistentă.
Cel puțin în zona televiziunilor de știri, candidatul PER are, surprinzător, o vizibilitate foarte bună a campaniei electorale.
Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic
Fiecare săptămână în care dinamica nu se schimbă fundamental este una câștigată pentru Ponta și Iohannis. Astfel, poziționările celor doi devin relevante mai degrabă din perspectiva celui de-al doilea tur. Cei doi trebuie doar să își mobilizeze electoratul și să construiască punți cu alegători din zone esențiale pentru marea bătălie din 16 noiembrie.
Monica Macovei are un start consistent de campanie, în care reușește să se definească bine ca personaj politic. Declarațiile de susținere pe care le primește din diferite zone (începând cu Tolontan și terminând cu Cristi Preda) dau încredere și vizibilitate gesturilor sale. Provocarea sa este să lupte în același fel până la capăt, dar să fie capabilă să definească o miză post-alegeri prezidențiale
Tăriceanu și Meleșcanu au pierdut mai degrabă ultima săptămână. Tăriceanu a tras prea devreme și în gol glonțul suspendării Președintelui, iar Meleșcanu nu reușește să aducă la lumină o campanie croită până acum după tipare din cărțile lui John le Carré.
Perspective pentru săptămâna care urmează
România încă așteaptă ieșirea Președintelui care să lămurească subiectul candidatului acoperit. Până acum, după ce a amorsat bomba, Traian Băsescu a fost extrem de reținut, ieșirile sale publice fiind foarte controlate. Întrebarea este cât mai poate Președintele să tacă pe acest subiect.
Pe aceeași linie, încă se așteaptă dezvăluiri și acțiuni din zona justiției care să bulverseze campania electorală. Jurnaliștii din zona de dreapta insinuează că vom avea cutremure politice în următoarea săptămână.
Așteptările legate de Președinte și de justiție arată o credință pentru un silver bullet, pentruconstruirea într-o singură zi a ceea ce nu s-a făcut în ani de zile. O Românie întreagă așteaptă nu un Președinte, ci o lebădă neagră, s-ar putea zice, dacă ar fi să glumim amar.
Altfel, cu candidații porniți în turnee electorale, vom asista la atacuri de la distanță și la vânarea gafelor. Campania anti-plictiseală despre care vorbeam la un moment dat s-ar putea să fie o iluzie.