Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul
Săptămâna viitoare începe oficial campania electorală. Dezbrăcarea, cel puțin vizuală, a campaniilor va fi totală. Cu cele mai frumoase zâmbete de care pot dispune via Photoshop, candidații vor părăsi zona exclusivă a știrilor, a aparițiilor TV și a evenimentelor prin țară pentru a schimba la față România. Va fi atât de multă culoare că încet-încet vom intra în spiritul Crăciunului electoral, stricat eventual de cei care se întreabă de unde atâția bani pentru outdoor.
Cu șase săptămâni înaintea deznodământului, Smart Politics, în rol de Badea Cârțan electoral, continuă descrierea frontului alegerilor prezidențiale.
Peisajul politic – perspective
A fost o săptămână mai agitată decât cele trecute, cu câte un punct de inflexiune pentru fiecare dimensiune – politică, electorală, mediatică. A fost o săptămână care însă a solicitat mult capacitatea de absorbție a mesajelor de către cetățeni, ceea ce poate însemna că, cel puțin în următoarele șapte zile, vom asista la o comunicare mai așezată.
Săptămâna care se încheie a fost dominată de tema acoperitului,ziarist sau politician. Tăvălugul media s-a declanșat după momentul cel puțin ciudat al cărui protagonist a fost Robert Turcescu. Indiferent de mizele și intențiile lui Turcescu (în lipsa oricăror clarificări toate variantele și orice variante sunt de luat în calcul), cert este că tema ofițerului sub acoperire a rămas elementul de referință în plan comunicațional.
În ciuda faptului că se aștepta de la el o dezvăluire, așa cum promisese, Președintele Traian Băsescu nu a oferit informații despre cine este candidatul-ofițer acoperit, cu toate că marți s-a încheiat termenul de depunere a candidaturilor. Orizontul de așteptare există încă, așa că nu este prea târziu pentru șeful statului. Merită totuși menționat că, dacă se intră oficial în campania electorală fără lămuriri din partea Președintelui, atunci acesta riscă să sufere o pierdere de credibilitate și de influență. Singura apariție publică a Președintelui Băsescu din această săptămână, la Congresul PNȚCD de la Brașov, nu a ofeit niciun indiciu că șeful statului ar pregăti detonarea acestei bombe comunicaționale în perioada următoare.
Momentul politic central al săptămânii a fost definitivarea listei candidaților. Sunt 14 candidați care au rămas în cursă, pentru care s-au strâns aproape 7,8 milioane de semnături, o cifră enormă (aproape unu din doi români majori aflați în țară ar fi trebuit să semneze pentru un candidat), care mai curând arată slăbiciunea sistemului politic. De asemenea, se ridică întrebarea în ce măsură candidații strâng în mod corect și legal aceste semnături. După acest exercițiu electoral ar trebui să se pună în mod real problema modului cum se strâng aceste semnături și susținerii populare de care are nevoie un candidat ca să se poată înscrie în cursă, percepția fiind că semnăturile reprezintă un mod al establishmentului politic de a bloca o politică alternativă.
În privința candidaților înscriși la spartul târgului, luni și marți, înainte de închiderea oficială a perioadei de depunere a candidaturilor, merită menţionat doar Teodor Meleşcanu, care pare, dacă este să-i punem o etichetă, să reprezinte instituţiile din zona de securitate naţională şi de afaceri externe. Avem mai puţin de-a face cu un candidat şi mai mult cu purtătorul de cuvânt al unei cauze. Mesajele sale sunt o contestare a sistemului de partide venită dintr-o zonă mai puţin uzuală: cea instituţională. Este o candidatură semnal şi avertisment în acelaşi timp, o candidatură de avarie şi de control. Pentru prima oară în 25 de ani, împotriva oricărei logici democratice şi în ciuda consolidării proceselor electorale, observăm că instituţiile nu mai stau pe margine, ci arată că sunt chiar dispuse să confrunte partidele. Întrebările despre modul în care fostul șef al SIE și-a strâns semnăturile nu au primit un răspuns clar, nu a existat nicio delimitare pe dimensiunea instituțională, așa că ipoteza avansată rămâne în picioare. Conjugarea acestei candidaturi cu tema acoperitului oferă un tablou sumbru al democrației românești.
Înțelese corect sau nu de către civili, mizele candidaturii lui Meleșcanu au stârnit un val de comentarii mai curând pozitive în rândul unor nume cunoscute de comentatori publici, atenția mediatică de care a beneficiat noul candidat fiind mult peste potențialul său electoral. Vom vedea totuși dacă nu este doar un foc de paie.
Dacă depunerea candidaturilor a fost momentul politic central, anunțul DNA de vineri, potrivit căruia cere începerea urmăririi penale pentru nouă foști miniștri în scandalul Microsoftgate, este momentul mediatic central al săptămânii. Știrea va fi cap de afiș în săptămâna care va începe, îi va oferi un prilej instituțional de comunicare președintelui Băsescu (care trebuie să încuviințeze urmărirea penală pentru unii dintre foștii miniștri), va pune presiune pe Parlament (care are de judecat trei cereri) și, cel mai important, va aduce tema corupției în topul agendei publice. Rămâne de văzut în ce măsură candidații vor specula subiectul (o oportunitate pentru Monica Macovei).
Faptul că miniștrii anchetați sunt și de la PSD, și de la PDL, și de la PMP face ca orice poziționare politică să fie anulată din start, ceea ce poate însemna și că toate partidele se vor feri să comenteze public subiectul, expediindu-l rapid cu fraza standard: justiția să-și facă datoria. Disputa va interveni totuși pe tema votului din Parlament, un refuz al puterii de încuviințare a cererii DNA putând fi transformat de opoziție într-un atac despre perspectivele justiției post – decembrie 2014.
Sondajele de opinie din această săptămână nu au oferit nicio surpriză față de toate celelalte sondaje din trecutul recent, fiind pur și simplu metode pentru liniștirea sau neliniștirea organizațiilor de partid: cel al CSCI afirmă că Victor Ponta l-ar învinge pe Iohannis în turul doi cu 57% – 43%. Sondajul Sociopol oferă aceleași date: Ponta -Iohannis 57 – 43 în turul al doilea. Ambele sondaje confirmă ierarhia candidaților in turu I: Ponta, Iohannis, Tăriceanu, Udrea, Macovei. Cel puțin în turul I, privind la toate sondajele publicate de la începutul lunii septembrie, jocurile par făcute, cu Ponta și Iohannis urmând a juca finala prezidențialelor.
Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele
Victor Ponta a folosit iarăși arma politicii externe, petrecând ultima săptămână de precampanie în afara României, participând la Adunarea Generală a ONU și având întâlniri cu companii energetice americane. Premierul a fost prezent indirect în spaţiul media prin ştirile despre vizită şi prin rostogolirea imaginilor cu familia Obama, dar şi direct prin intermediul emisiunilor TV transmise din SUA (punctul culminant a fost discursul de la ONU). Din această perspectivă, Ponta încearcă o acţiune cu dublu scop: nu doar transmiterea unui mesaj de forţă în ceea ce priveşte legăturile politice externe pe care le are şi pe care le poate întreţine, dar și încercarea de a dărâma percepția că Traian Băsescu singur are o relaţie privilegiată cu SUA.
Victor Ponta se comportă ca un candidat care nu are emoţii, care e stăpân pe el şi care foloseşte timpul până în turul al doilea pentru alte mize, pe care le consideră mai importante, precum întărirea relaţiei cu SUA. Pariul comunicaţional este că percepţia de câştigător se va transforma în realitate, dacă şi demersul de comunicare este folosit disciplinat în acest sens. Jucând cartea inevitabilității, premierul folosește dimensiunea politicii externe, comportându-se deja ca un Președinte.
În plus, luni a avut loc și lansarea programului prezidențial al lui Victor Ponta, menit să expliciteze discursul de la Arena Națională (centrat pe tema Marii Uniri a tuturor românilor), să îl facă mai inteligibil și mai concret.
Lansarea lui Klaus Iohannis a oferit două elemente de noutate comunicațională, prin poziționarea discursivă a candidatului principal al dreptei.
În primul rând, este vorba de semnalul “Cetatea în pericol”, transmis prin mesajul adresat generației 30 – 45 de ani (cea care îl poate face Președinte): “Mă adresez vouă și vă spun: Încă nu este prea târziu, însă peste 5 ani va fi”. Acest mesaj este din același registru cu cele ale demonizării adversarului, utilizate de către comunicatorii PSD. Raționalul din spatele mesajului lui Iohannis este un îndemn la strângerea rândurilor pentru evitarea unui pericol grav și iminent, așa cum este el perceput de către cel care lansează avertismentul. Este o particularitate discursivă pe care Iohannis nu a abordat-o până acum sau a făcut-o prea puțin în cazul OUG privind migrația primarilor.
Al doilea element discursiv suprinzător a fost îndemnul religios de la final (“Doamne Ajută!”). Este pentru prima oară de luni bune când Iohannis nu mai este defensiv pe tema confesiunii sale. Acest lucru poate însemna fie că Iohannis este acum mult mai confortabil cu postura de candidat și dă mesaje politice pentru utilitatea lor, fie că a devenit mai hotărât și e decis să se lupte cu toată forța, până la capăt, chiar pe subiecte care aparent nu-l avantajează. Oricare ar fi răspunsul, susținătorii și activul ACL nu trebuie decât să se bucure de aceste evoluții. Un candidat dispus să iasă la bătaie pe cât mai multe teme este un semnal de încredere pentru susținătorii săi.
Mâine urmează lansarea programului prezidenţial “România lucrului bine făcut”, al căruit numeeste probabil rezultatul cercetărilor care au dovedit strategilor de campanie că trebuie utilizate toate stereotipurile pozitive despre germani, creându-se astfel o diferenţiere etnică de natură să-i aducă beneficii lui Iohannis. Ramâne de văzut dacă strategii liberali au luat în calcul şi posibilitatea ca românii doar să fi proiectat o dorinţă când vine vorba despre admiraţia faţă de organizarea germană, în realitate preferând tot modul de viaţă balcanic.
Elena Udrea a fost umbrită comunicaţional de Traian Băsescu, la evenimentul de la Braşov, dar mitingul desfășurat astăzi îi asigură o bună acoperire mediatică. Discursul centrat pe critica guvernării arată unde bate de fapt PMP după decembrie. Cu excepția atenției media de care tot beneficiază, comunicarea candidatului PMP are dificultăți în a impune axa Ponta – Udrea pe care popularii o doresc atât de mult. Încercarea de a-l substitui pe Băsescu cu Udrea în conflictul președinte – premier este una până acum eșuată. Altfel, au fost rostogolite mesajele de opoziţie faţă de Guvern (Ponta, agentul 000) şi s-a încercat o diferenţiere cât mai clară între modele de preşedinte propuse de PMP şi PSD, Traian Băsescu rămânând reperul.
Lansarea temei electorale, România Frumoasă, reprezintă o încercare de a capitaliza electoral de pe urma clivajului de gen şi translatarea unui atribut personal al candidatului PMP către proiectul său politic. Trebuie urmărit modul în care alegătorii vor răspunde la acest stimul de gen.
Monica Macovei rămâne candidatul Internetului (bună găselnița cu Mămica Macovei!), ceea ce, deşi util în a-i consolida imaginea de candidat – alternativă, îi va dăuna în ceea ce priveşte intenţia de vot, pentru că tracţiunea electorală de peste câteva săptămâni va fi direct proporţională cu expunerea mediatică. România nu este, încă, ţara activismului online cu dividende electorale masive. Macovei, cu excepția celor câteva apariții mediatice, pare baricadată în sediul de campanie, prea prinsă cu punerea pe picioare a organizării pentru a juca și rolul de candidat care să ia țara la pas.
Tăriceanu, în ciuda lansării din această săptămână, alunecă spre irelevanță, odată cu decesul temei unei a treia suspendări.
Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic
Victor Ponta a punctat în ceea ce priveşte relaţiile externe (o poză cu Obama nu strică niciodată!), în timp ce Klaus Iohannis a punctat la forţă electorală (că au fost sau nu 50.000 de oameni în Piața Victoriei contează mai puțin; importantă este paralela cu evenimentul PSD din 20 septembrie). Tandemul de la vârful cursei, indiferent de stângăciile sau erorile candidaților, se consolidează și, estimăm, că, în lipsa unui cataclism politic, framing-ul unei curse în doi va prevala.
De asemenea, se conturează axa secundară a campaniei – The Gang of Four (Tăriceanu, Udrea, Macovei, Meleșcanu). În această zonă a mizelor post-decembrie, Tăriceanu țintește Palatul Victoria, Macovei elanul unei noi construcții politice, iar Udrea supremația în opoziție.
Perspective pentru săptămâna care urmează
Acţiunea DNA împotriva celor nouă miniştri ai Educaţiei şi Comunicațiilor va fi cap de afiş în această săptămână. Se așteaptă noi acțiuni ale procurorilor, care pot viza și alte personaje politice. Imaginea poate fi cea a unui sistem politic care se prăbușește, discursul anti-establishment fiind favorizat.
Este greu de crezut că Traian Băsescu își va refuza o ieșire mediatică în această săptămână, iar prima temă la care va avea de răspuns va fi cea a ofițerului acoperit. Dacă Președintele a adus-o în atenție pentru a-și consolida un rol în campanie și a livra credibil și alte mesaje, s-ar putea să constate nu foarte târziu limitele abordării sale. Ca o paranteză, este interesant de văzut când va veni Președintele în Parlament să-și facă bilanțul mandatului.
Dosarul lui Iohannis de la ÎCCJ rămâne un subiect de interes, o piedică pentru turul al doilea mai degrabă decât o armă mortală pentru Primarul Sibiului. După amânarea din această săptămână, vom vedea care va fi decizia judecătorilor. Așa cum spuneam, probabilitatea unui impact major este minimă.
Așa cum începeam și textul, în a doua parte a săptămânii intrăm oficial în campania electorală. De vineri încolo, lupta se va purta pentru transformarea realităţii politice din România în realitatea electorală pe care candidaţii vor să o impună drept citire privilegiată a situației. Minunata lume nouă a campaniei electorale.