Postare publicată pe platforma de bloguri Adevărul
Competiţia electorală devine din ce în ce mai mult guvernată de întrebările “cine?” şi “cum?” decât de întrebarea “de ce?”. Strategiile şi tacticile fiecărui candidat sunt previzibile. Totul se va reduce la care candidat va reuşi să repete mai des şi mai convingător mesajul său. Vânarea de lebede negre devine semn de neputință electorală.
Peisajul politic – perspectiva
Îngustarea câmpului electoral, dar şi politic, cu doar şapte săptămâni înainte de alegeri este firească. Perioada de precampanie îşi confirmă, în doar trei săptămâni, rolul de a stabili cadrul şi personajele care vor lua startul oficial în campanie.
Din evoluţiile săptămânii care se încheie, merită reţinute câteva lucruri:
- Plutonul fruntaş, Ponta şi Iohannis, nu mai poate vedea nicio surpriză din partea challengerilor. Atât sondajele de opinie, cât și framing-ul mass-media trimit către o campanie în doi. Singurul element atipic este al treilea personaj central al alegerilor, Președintele în funcție, care continuă să-și asume un rol pregnant. Aici este noutate acestor alegeri.
- Competiţia pentru locul trei va fi cel puţin la fel de interesantă ca şi competiţia pentru locul întâi, având mai degrabă rolul de a clarifica lucrurile în zona de dreapta, de a invalida sau valida oameni politici în perspectiva celor doi ani care ne despart de alegerile parlamentare. Cine iese învins s-ar putea gândi la o schimbare atitudine față de putere, oricum va arăta ea anul viitor.
- Axa centrală a campaniei electorale va fi cea legată de identitate, de caracterul candidaților. Această axă suportă mai multe declinări, pentru că în jurul conceptului de identitate gravitează toate polarizările de până:
o Identitatea se referă şi la etnie, şi confesiunea religioasă.
o Identitatea se referă şi la calitatea de ofiţer acoperit a unui candidat, subiect făcut public de către preşedinitele Traian Băsescu.
o Identitatea se referă la poziționarea față de ultimii zece ani de mandat prezidențial și față de persoana lui Traian Băsescu.
- Pentru prima oară vom avea un clivaj de gen în ceea ce-i priveşte pe candidaţi. De urmărit dacă şi electoratul va reacţiona la acest stimul.
Dincolo de aceste consideraţii, săptămâna ne-a oferit o surpriză, prin respingerea în plenul Camerei Deputaţilor a OUG privind migraţia aleşilor locali. Evenimentul poate tratat fie ca o defecţiune a majorităţii care susţine Guvernul, fie ca o gripare a coordonării din Camera Deputaţilor, întrucât situaţia se aşteaptă să fie inversată la Senat. Oricum, este un eveniment de care Opoziţia avea nevoie, pentru a se consolida în faţa proprilor activişti. Ținând cont de tendința ACL de a folosi tot mai puternic dezbaterea parlamentară (atât în cazul unor proiecte de legi, cât și prin depunerea de moțiuni simple sau a moțiunii de cenzură), este așteptat ca puterea să neutralizeze cât mai rapid acest front, parlamentarii fiind “consemnați” în teritoriu până pe 16 noiembrie.
În ceea ce priveşte competiţia prezidenţială, s-a ieşit din perioada de cantonament politic şi s-a trecut la încălzirea pe teren, în condiţiile în care principalii candidaţi, Victor Ponta şi Klaus Iohannis, şi-au înscris oficial candidaturile la BEC, totalizând aproximativ 4,4 milioane de semnturi (fiecare candidat a depus aprox. 2,2 milioane de semnături), adică circa 25% din totalul celor care sunt aşteptaţi la urne. Numărul mare de semnături pe care Ponta şi Iohannis le-au depus poate fi interpretat drept o auto-semnalare a şansei sau importanţei pe care consideră că o au şi o implicare totală, de tipul all in, în campania electorală. Merită spuse două lucruri: primul, că cei doi par să nu ţină cont de restul candidaţilor, fiind într-o competiţie directă, frontală: câte semnături adună unul, atâtea adună şi celălalt; al doilea, Iohannis şi Ponta semnalizează că practic este un concurs în doi, accentuând polarizarea. Ambele tactici sunt corecte din punctual de vedere al utilităţii votului, paradigmă în care alegătorii sunt descurajaţi să voteze un candidat despre care consideră că nu are şanse de câştig.
Un câştig evident pentru oricare din cei doi challengeri, Elena Udrea şi Monica Macovei, ar fi fost dacă ar fi reuşit să strângă măcar jumătate din semnăturile depuse de oricare dintre cei doi masculi-alfa politici. Mesajul ar fi fost că există posibilitatea unei avalanşe electorale, care, având momentumul politic potrivit, ar reuşi să întoarcă clasamentul. Dificultăţile de organizare (intrarea târziu în cursă a Elenei Udrea şi lipsa unei infrastructure politice a Monicăi Macovei) fac imposibilă o asemenea evoluţie. Diferența enormă în sondajele de opinie dintre primii doi și restul candidaților va fi confirmată prin semnăturile cu care se vor prezenta la BEC candidații.
Nu în ultimul rând, sondajele de opinie certifică două lucruri pe care Smart Politics le-a tot afirmat:
- În această campanie electorală, dacă exişti mediatic, exişti şi electoral. Scăderea dramatică a lui Crin Antonescu şi creşterea uşoară a Monicăi Macovei reprezintă dovezi ale acestui fapt.
- Polarizarea electorală ajută candidaţii mari şi îi sufocă pe ceilalţi. Faptul că între reprezentanții marilor partide, Ponta şi Iohannis, la capitolul încredere, diferenţa este de doar 3 – 4% este o indicaţie că în 2014 nu mai există loc pe podium şi pentru locul trei. Această tendinţă se poate păstra şi la alegerile parlamentare de peste doi ani și poate duce la rezultate similare cu cele produse de un sistem electoral majoritar.
Mai merită făcută o mențiune, de data aceassta despre PSD: faptul că în topul încrederii în personalităţile politice se află cu procente foarte bune Mircea Geoană, cel mai de încredere pesedist după premier, şi George Maior ne poate da o idee despre reașezările din partid în cazul în care Victor Ponta câştigă sau pierde alegerile prezidenţiale.
Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele
Victor Ponta a fost primul care şi-a depus candiatura, aducând în susţinerea sa 2,2 milioane de voturi (Mircea Geoană depuse în 2009 2,536 milioane de semnături). Victor Ponta a fost şi primul candidat care şi-a lansat candidatura în cadrului unui eveniment care a strâns circa 70.000 de participanţi (o premieră pentru un astfel de eveniment). Mizele comunicaţionale ale lui Ponta sunt clare: premierul vrea să proiecteze o aură de forţă în jurul întregii sale campanii, amplificând orice eveniment electoral. Tactica este menită să îmbărbăteze şi să încurajeze activul de partid, să întărească paradigma votului util şi să ridice o ştachetă pentru ceilalţi candidaţi. Cele patru concepte-cheie ale campaniei (România puternică, Marea Unire, Schimbarea până la capăt și Mândria de a fi român) proiectează parcă imaginea forței liniștite a lui Mitterand.
Alegerea Arenei Naţionale pentru evenimentul de lansare a fost tot o decizie tactică: PSD, fiind cel mai mare partid, îşi permite să facă astfel de evenimente cu mulţi oameni ca o proiecţie de forţă, pe când celelalte partide, mai mici, sunt nevoite să recurgă la săli mai mici, închise, în care densitatea de oameni să fie similară, dar cu mai puţini participanţi, pentru ca la TV sau în imagini să nu se vadă locuri goale. În ceea ce este până acum cel mai mare eveniment politic din România, în care mesajul candidatului a fost întărit prin manipularea grafică și sonoră a simbolurilor, Ponta a rostit un discurs care se dorește o propunere de viziune, care va fi probabil explicitată în următoarele șapte săptămâni. Au fost prea puține elemente concrete, așa cum eram poate obișnuiți, fără propuneri de politici, ci doar 20 de minute în care povestea personală și politică a candidatului s-a combinat cu viziunea lui despre România (valorificând centenarul Marii Uniri) și despre modelul de Președinte (prin raportare la anti-modelul Băsescu, căruia i s-a rostit numele o singură dată). De reținut că Ponta nu a vorbit niciodată direct despre vreun adversar.
Klaus Iohannis a intrat în rolul jucătorului de poker care spune “sec” la toate mâinile jucate de către Victor Ponta. Candidatul ACL a depus tot 2,2 milioane de semnături şi va face un eveniment de lansare cu 50.000 de oameni, cam cât congresul iniţial din 2012 al USL desfăşurat prima dată pe Arena Naţională. Tactica ACL şi a lui Iohannis este cât se poate de corectă, tot în paradigma votului util. Candidatul dreptei transmite că are forţa, atât instituţională cât şi personală, de a ţine pasul cu tot ce va face Victor Ponta, dar în termenii pe care și-i stabilește pornind de la profilul personal și politic. Acest lucru este de natură nu doar să încurajeze activul ACL, dar ar putea să descurajeze activul PSD în măsura în care pesediștii erau convinşi că nimeni nu poate ţine pasul cu ei. Austeritatea candidatului, accentul său pe fapte (deși proiectul său prezidențial nu excelează nici prin viziune, nici prin explicitarea poziționărilor față de temele importante) în dauna discursului reprezintă mănușa aruncată anti-modelului pe care îl percepe în Victor Ponta.
Monica Macovei este personajul care atrage atenţia în această săptămână pentru că a reuşit să-şi strângă semnăturile şi a anunţat că se va înscrie oficial astăzi la BEC. Victoria Monicăi Macovei nu este una uşoară, deşi în acest moment este doar simbolică, dar are capacitatea de a-i energiza campania. Acum, provocarea pentru Monica Macovei devine transformarea semnăturilor în voturi, dar și definirea unui mecanism de campanie funcțional. Entuziasmul unor suporteri ai domniei sale este lăudabil, dar el nu poate suplini experiența și strategia. Rămâne de văzut dacă Monica Macovei va fi un Nicușor Dan al alegerilor prezidențiale, în sensul în care lipsa de experiență politică a susținătorilor lui Nicușor Dan a făcut ca acesta să rateze un loc în CGMB. Încă o dată, campania online a europarlamentarului iese în evidență, probabil cea mai bine gândită până acum.
Elena Udrea a adoptat o tactică mai adecvată dimensiunii PMP. Domnia sa a făcut turneul regiunilor României, vorbind despre investiţiile pe care le-a putut susține ca Ministru al Dezvoltări, în timpul Cabinetelor Boc. Folosind capitalul politic dobândit ca ministru, Elena Udrea vrea să transmită mesaje la firul ierbii, arătând că dacă a putut face puţin ca ministru, poate face foarte mult ca preşedinte. Tactica se poate dovedi corectă, în măsura în care obiectivul rațional al candidatului PMP ar fi obținerea unui procent care să treacă de 10%. Obiectivul se poate dovedi dificil în condițiile în care încrederea în Elena Udrea nu depășește 15%, iar cea în președintele Traian Băsescu se situează în jurul a 17% – o convergență în jos putem spune analizând tendințele din sondajele INSCOP.
Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic
Prima parte a săptămânii a fost marcată de defensiva comunicațională în care acțiunile Guvernului și Parlamentului l-au situat pe candidatul Victor Ponta. Chestiunea manualelor școlare și a votului din Camera Deputaților asupra OUG privind primarii au permis o vivacitate peste așteptări a ACL, din poziția de principală forță parlamentară de opoziție. Victor Ponta a revenit la “butoane” de miercuri seara, după ce și-a depus candidatura la BEC și după evenimentul de la Arena Națională.
Iohannis devine, încet-încet, challengerul inevitabil. Această săptămână a consolidat poziția lui în plutonul candidaților de dreapta. Acţiunile de Opoziţie ale ACL, unde Iohannis este vizibil alături de Vasile Blaga (depunerea moţiunii de cenzură, plângerea penală împotriva lui Liviu Dragnea), îi oferă şansa de a puncta şi pe frontul opoziţiei faţă de actul guvernării, nu doar din postura de candidat la preşedinţie.
Monica Macovei a reușit să învingă așteptările și să strângă singură numărul uriaș de semnături necesar înscrierii în competiția electorală. Este o victorie care trebuie să trimită către obiectivul următor. Dacă vrea persistență post-2014, Macovei trebuie să croiască pentru aceste alegeri povestea unui moment zero și să descrie rezultatul său în liniile unui proiect politic mai amplu. Asta dacă nu se reîntoarce în noul PNL după 16 noiembrie.
Cu fiecare săptămâna cu care scena politică nu explodează, cu atât mai tare șansele de minorat politic ale zonei prezidențiale cresc. La umbra poveștilor despre agenți acoperiți nu se știe câte voturi există.
Perspective pentru săptămâna care urmează
Cel mai important moment al săptămânii care va începe ţine de anunţarea identităţii ofiţerului acoperit, în condiţiile în care marţi se va încheia perioada de depunere a candidaturilor, iar Traian Băsescu a declarat că, dacă candidaţii nu își vor face ei public trecutul, o va face domnia sa.
Al doilea moment de interes politic este legat de moţiunea de cenzură. Aici miza comunicaţională va fi, surprinzător, nu la Opoziţie, ci la Putere, care trebuie să facă o demonstraţie de forţă pentru respingerea moţiunii după eşecul de la votul din plenul Camerei a OUG privind migraţia aleşilor locali.
Nu în ultimul rând, de urmărit sunt şi candidaturile care pot veni pe turnantă, cea mai așteptată fiind cea a lui Teodor Meleşcanu, care a declarat că luni va anunţa public dacă va candida sau nu.
Practic, săptămâna care urmează va consfinţi îngustarea cadrului politic şi a câmpului electoral. Perioada romantică a campaniei se încheie.