Realegeri disputate. Sau de ce Traian Băsescu este candidat, cu sau fără voia sa

Publicat de pe Apr 9, 2014 | Niciun comentariu


Discuția din spațiul public se poartă în ultima vreme, din ce în ce mai accentuat pe măsură ce se apropie prima confruntare electorală din acest an – alegerile europarlamentare, despre ce tip ce alegeri vor fi anul acesta: alegeri pentru cineva sau alegeri împotriva cuiva. În termeni populari, ar putea fi explicat mai simplu drept vot pozitiv versus vot negativ. Această discuție populară nu oferă însă suficiente nuanțe pentru o înțelegere corectă, iar graba cu care komentariatul românesc se grăbește să înhațe clișeele agravează situația.

Pierre Rossanvallon, politolog francez, oferă cea mai bună grilă de citire: “alegerile contemporane nu sunt atât alegeri asupra orientării (orientare a viitorului – n.n.), cât judecăți asupra trecutului” (Contrademocrația. Politica în epoca neîncrederii). În această cheie de interpretare, competiția electorală nu este o selecție, ci o deselecție, o eliminare, în care judecata elimină pe rând, sau în grup, competitorii, până când doar unul singur reușește să câștige nu pentru că este în mod necesar mai merituos, ci pentru că are sancțiuni mai puține sau mai ușoare.

La judecata electorală o să fie chemat mereu cel care deține demnitatea publică, urmând ca electoratul să decidă dacă-i va aplica sancțiuni și cât de ușoare sau de grele vor fi acestea. În logica anglo-saxonă, deci vom avea un incumbent (termen din limbajul politic american care desemnează deținătorul unei demnități publice la momentul unui episod electoral) și un challenger. Primul va dori să primească cât mai puține sancțiuni, al doilea va crea un caz (un narativ) care să convingă alegătorii să împartă sancțiuni cât mai multe și mai grele.

Cum în politica românească nimeni nu candidează din senin, toți candidații posibili la președinție vor veni de pe o funcție politică sau de reprezentare, pentru a putea furniza electoratului argumentul legitimității. Însă nu toți vor fi incumbent. De fapt, în 2014, doar Traian Băsescu va fi incumbent.

Aplicată la cadrul politic românesc și la paleta de candidați pentru alegerile prezidențiale din acest an, cheia de citire prezentată mai sus poate conduce la următoarea interpretare: există și în 2014, an în care Traian Băsescu nu mai poate candida formal, posibilitatea unei deselecții, prin însuși faptul că Traian Băsescu este un perpetuu incumbent. Deși nu mai poate candida în nume propriu, Traian Băsescu poate candida totuși prin proxy (lucru pe care șeful statului nu l-a ascuns, atunci când a descris profilul candidatului la președinție pe care-l va susține și pe care și-l dorește). Din acest punct de vedere, candidatul Traian Băsescu (personajul politic care va fi legitimat de Traian Băsescu) în 2014 este candidatul care-i va permite supraviețuirea politică președintelui Traian Băsescu. Ca atare, teza că Traian Băsescu nu va mai candida este falsă, căci actualul șef de stat va candida de facto din toate punctele de vedere, mai puțin prin nume. Moștenirea sa, deci criteriul elementar pe baza căruia se pot stabili sau nu sancțiuni electorale de către electorat, va fi disputată.

Din această perspectivă, alegerile prezidențiale din acest an reprezintă, în fapt, o realegere disputată. Traian Băsescu, ca actor politic, nu va candida, dar reputația și moștenirea sa vor face parte din instrumentarul politic în două direcții:

  • pentru cel care va fi legitimat de șeful statului va fi o resursă de capitalizare pozitivă,
  • pentru cel care va candida de pe poziții adverse va fi o sursă generatoare de sancțiuni.

Acesta reprezintă mobilul principal pentru care inclusiv destrămarea USL s-a purtat mediatic în cheia “cine este pionul lui Traian Băsescu”. Fiecare actor major din USL, PSD sau PNL, a avut toate motivele să caute să capitalizeze pe marginea acestui narativ, pentru că el are potențial să genereze sancțiuni electorale importante. Poate părea imatur sau incorect, poate părea inadecvat sau chiar greșit, însă argumentele politologice validează o astfel de abordare. Iar sondajele par să confirme că pariul unei tabere a fost corect, în speță că PSD a gestionat mai bine ruperea USL pentru că a reușit să fie mai credibil în mesajul potrivit căruia Traian Băsescu și-a dorit ruperea USL, iar Crin Antonescu și PNL au fost instrumentul prin care a făcut acest lucru. În treacăt fie spus, declarațiile președintelui PNL cum că se poate vedea și de sute de ori pe zi cu Traian Băsescu și să nu dea explicații au facilitat această interpretare.

Însă până la alegerile prezidențiale sunt alegerile europarlamentare. Din această perspectivă, lucrurile par mai simple:

  • votul pentru PSD va fi un vot pentru candidatul PSD la președinție (sau pentru candidatul susținut de PSD);
  •  votul pentru PNL va fi un vot pentru Crin Antonescu;
  •  votul pentru PMP va fi un vot pentru candidatul Traian Băsescu la președinție (candidatul susținut și legitimat de președinte).

Singura nuanță intervine la PDL. Votul pentru PDL la europarlamentare nu pare să poată fi citit în cheia alegerilor prezidențiale. Dar lucrurile nu stau așa. Iarăși, instrumentul deselecției ne ajută. Prin plecarea Elenei Udrea și prin distanțarea pe care șeful statului a făcut-o față de PDL, un vot pentru PDL la europarlamentare poate echivala cu un vot împotriva președintelui Traian Băsescu, tocmai pentru că, prin renegarea PDL, Traian Băsescu a eliminat și pericolul sancțiunilor electorale la care era expus PDL.

În încheiere, elementul central al procesului electoral în anul 2014, aplicabil atât pentru alegerile europarlamentare, cât și pentru cele prezidențiale, va fi deselecția. Discuția se va purta despre ce actor politic merită sancțiuni mai mari. Cea mai eficientă strategie politică va fi de demonizare a adversarilor, iar cele mai eficiente tactici vor fi cele care vor oferi posibilitatea maximizării acestor sancțiuni electorale. Însă în mod esențial, cele două competiții electorale vor fi, la bază, realegeri disputate.

Sursă foto: aici.

Articole similare:

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cel care va fi „chemat la judecată” va pierde | Adi Zăbavă - […] articol publicat pe Smart Politics în luna aprilie aducea în discuție tipul de alegeri de care vom avea parte …

Leave a Reply