O versiune a acestei analize a fost publicată pe site-ul Ziare.com
Încet-încet, România intră în ultimele trei luni dinaintea alegerilor europarlamentare din 25 mai. După momentul politic excepțional din 2012, aceste alegeri sunt cu mult mai mult decât despre cine ajunge la Bruxelles sau Strasbourg. Voi încerca să analizez, din perspectiva politicii interne, șase dintre mizele alegerilor pentru Parlamentul European.
1. Relația dintre PSD și PNL – quo vadis, USL?
După alegerile prezidențiale din 2009, acestea sunt primele alegeri în care PSD și PNL vor candida separat (e adevărat, la localele din 2012 au existat astfel de situații, dar semnalul dat de candidaturile comune la președințiile de Consiliu Județean și la primăriile municipiu reședință de județ a fost mult mai puternic). Paritatea negociată de liderii politici va avea de înfruntat realitatea rezultatului alegerilor. Aș vrea doar să vă imaginați efectul simbolic al unui scor electoral la PNL care începe cu 1 și un scor al alianței PSD – UNPR – PC care începe cu 4. Ar fi un cutremur politic care ar trezi apetitul pentru renegocierea condițiilor alianței, începând din județele unde USL practic nu funcționează și terminând cu nivelul central. Însăși persoana candidatului la președinție poate fi pusă în discuție.
Alegerile europarlamentare sunt un test important pentru soliditatea USL. Chiar dacă s-a vorbit despre un pact de neagresiune între cele două forțe politice și chiar despre un program comun, este greu de imaginat că atacurile vor lipsi. Este, până la urmă, o competiție politică, în care nevoia de diferențiere (în special din partea liberalilor) va aduce tensiuni suplimentare celor care deja însoțesc actul de guvernare.
În fundal, este interesant de observat cum va funcționa remanierea pentru PNL, cum se vor manifesta Iohannis și noii miniștri, cum vor reuși ei să facă vocea liberală mai pregnantă la guvernare și care va fi rolul lor în campania partidului. De cealaltă parte, miniștrii Nica și Grapini, aflați pe lista PSD – UNPR – PC, vor trebuie să-și găsească înlocuitori. Rămâne apoi de văzut dacă, pe 25 mai, vom avea alegeri parțiale și în colegiile parlamentare rămase fără reprezentare (eventual sub sigla USL, pentru o cacofonie totală). Probabilele alegeri pentru Primăria Sibiului sunt un punct suplimentar de interes.
2. Revizuirea Constituției – omorârea prezidențialelor sau decesul USL
Există două dileme în legătură cu acest subiect. Prima este dacă se va ajunge pe 25 mai să votăm noua Constituție, iar a doua este dacă referendumul va fi validat, în condiții de participare de cel puțin 50%.
Cum ar merge mai departe USL dacă, din diferite motive procedurale, ținând de Curtea Constituțională sau de Președinte, referendumul nu ar putea avea loc pe 25 mai? Ar mai putea rezista USL dacă referendumul ar fi invalidat ca urmare a prezenței insuficiente? Vom mai avea USL fără o nouă Constituție după ultima duminică din mai?
Rolul noii Constituții este fundamental pentru continuarea USL, căci practic în Legea fundamentală stă marea negociere între PSD și PNL. Noua Constituție ar fi pavăza pentru PNL în cazul unui rezultat slab la europarlamentare (sub 20%), dar și măsura de protecție pe care și-o iau social-democrații susținându-l pe Crin Antonescu la Cotroceni.
Ce putem totuși constata este lipsa de entuziasm cu care cei din USL privesc revizuirea Constituției. După debutul furtunos din primele zile ale lui 2014, revizuirea a ieșit cumva de pe radar. Continuă discuțiile dacă referendumul va dura o zi sau două. Dacă ne gândim la cei 27% care au participat la ultimele alegeri europarlamentare și la cei 46% care au venit la referendumul pentru demiterea președintelui, motive de optimism nu prea sunt.
Pe de altă parte, succesul adoptării de către USL a unei noi Constituții ar însemna primele alegeri prezidențiale fără miză și fără suspans din ultimii 25 ani.
3. PDL vs. PMP – bătălia pentru supremație în opoziție
Alegerile europarlamentare vor consemna prima bătălie, fundamentală prin consecințe, între fostul și actualul partid prezidențial. Vom ști, după 25 mai, cine este liderul opoziției. La peste un an de la Congresul PDL care a ales între Blaga și Udrea, electoratul va decide pe cine unge ca primă vioară a opoziției.
Intensitatea războiului dintre PDL și PMP (acuzații, racolări de primari, de parlamentari sau de organizații întregi) va fi o foarte mare piedică pentru coalizarea forțelor de dreapta în vederea alegerilor prezidențiale. Bineînțeles, perspectivele coalizării depind de ruperea USL. Totuși, în ipoteza ruperii Uniunii, cicatricele de la europarlamentare ar putea fi unul din motivele unei opoziții de dreapta divizate la alegerile din noiembrie. Deja mă gândesc la cum cele două partide se subminează reciproc și nu reușesc să se alieze pentru a-l scoate pe Antonescu din finala prezidențială. Este o ipoteză similară cu ce s-a întâmplat în 2000.
4. Alegerile europarlamentare, turul zero al prezidențialelor
În 2009, alegerile europarlamentare n-au fost decât un pretext pentru candidații deja anunțați sau prezumați (Băsescu, Geoană, Antonescu) de a-și mobiliza alegătorii și de a-și crește sprijinul electoral.
Și în acest an, candidații anunțați sau potențiali vor fi unul din punctele majore de interes, ținând cont că europarlamentarele sunt, peste tot în Europa, alegeri de ordin secund. Sondajele despre intenția de vot a partidelor vor fi întotdeauna însoțite de cele privind prezidențialele, marja de necunoscut ținând de candidatura din partea USL a lui Antonescu sau de intrarea în cursă, pentru PSD, a lui Ponta. Vor urma deci comentarii nesfârșite despre Antonescu, Ponta, Ungureanu, Udrea și Predoiu, presa urmărindu-le fiecare pas. Astfel, performanțele partidelor la europarlamentare vor reprezenta elemente centrale ale framing-ului ce va fi construit în legătură cu prezidențialele. Povestea prezidențialelor se va rafina la sfârșitul lui mai, cu șase luni înainte de deznodământ.
5. Temele europene – ce loc în peisaj?
Nu este greu de ghicit ce loc vor avea temele europene în campania electorală și în programele partidelor. Va exista peste tot referința la banii europeni, cei pe care reușim mai bine sau mai rău să îi atragem. Se va auzi în fundal și despre negocierile cu Bruxellesul în legătură cu programele operaționale pentru bugetul repartizat României în următorii șapte ani.
Oricât s-a încercat personalizarea bătăliei pentru Președinția Comisiei Europene, Europa ca temă de substanță, de viziune, este încă departe de spațiul public românesc. Va conta mai mult ce lideri europeni, provenind din familiile politice importante, vor veni la București și cum se vor poziționa ei în legătură cu guvernarea sau cu statul de drept. O vom vedea pe Reding la București punând câteva tușe groase despre corupție și despre statul de drept? Vor ieși social-democrații din defensiva în care deseori poziții ale lui Schulz sau Swoboda i-au plasat? Va exista un început timid de discurs eurosceptic în România, unul care să nu aibă drept referențial atitudinea față de Băsescu? De răspuns, răspundem în mai.
6. Comisarul european al României, provenit de la PSD?
Subiectul e mult mai complex decât ne-ar putea spune rezultatele alegerilor europarlamentare. Perioada de după alegeri până spre sfârșitul anului va definitiva ce portofoliu va ocupa România și pentru cine. Va rămâne Cioloș sau vom avea primul reprezentant PSD în Comisie? Ce impact va avea această temă asupra prezidențialelor, știut fiind că ea s-a auzit în fundal și în 2009? în final, este un test pentru credibilitatea europeană a Guvernului și a PSD, pentru capacitatea de a angaja negocieri care să arate răni închise ale trecutului și abilitatea de a obține “un loc în față” pentru România.
Acestea sunt cele șase teme pe care vă propun să le țineți sub observație în lunile care urmează. Oricum, la cum arată spațiul politic românesc, s-ar putea să nu scăpăm noi de “observația” unor lebede negre.